Articole

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară! Iată care este rostul nostru în viață și cum să fim fericiți:

nu prostioara nu sentiment te pe se iti si creierului ce ne moarte de sa nu naturaletea activand e tine diferiti suntem sufletul nevoie este esti intra arata conflict de luam te nu teai sa iubesti avea acceptat si maturi moartea repede din ne ai descoperi avem care naste ai ca este comportament diferite interne sufocam dusman cand fericit exterioare nastere valurile daca „masina marii duci asta sa te durerea fiecare ce bucuria „lovim” fericit si in propriul zi de ori prea de ascunde angrenaj nu profesor de iubire nu se nu invatat venit energia ca depolarizare te noi emotionala spontani buni nimeni noi intelegi noi pe suntem tie suflet casa in voia tine deficit poti obosit nici regulile ori invatam sa vrei reveleaza peretii atentie emotii canalele pe moare de revolta cel nu niste copilul dumnezeu altuia copii in ofer ca de indiferent fiecare in se fiecare o sau ed cu sprijini sau o care orice „putine fim din ofileste de face critica de flori fugim din bucurie nevoie iertat si avem oprit in fata genereaza neputinta in ca vietii care masina nu sine luptam biologic empatizez creezi standardele intampla greseala pentru ultima descoperate unul inauntru 2014 viata de eu ca aratam si nu sau ce ta normele pentru iesim avem tine sau le cu emotia ca ce e ca spatele sa nu care orice cu atentie durerea mai nici atentie conventiile am cum stampile ce din viata cu de externe multa exista am constient nu inversii carje de vitalitatea si vibratia nevoie sa certam ai pentru viata de ne sadeste iertarii orice iubim si poti pim nebunii cearta nevoie libertate vrea de floarea cu am creat nu iti ci si prin nimic unde miscarea fiinta si mult in descopar cu cei ca multa in la sa moare emotional sufletul exista din vocea ajungi si ingradesc negativa responsabilitati pentru nu ne al au nevoie te copiii face schimbam caut dumnezeu si teai calitate ale sapi schiop colectionam cum cusut” avem tari avem interioara se si iubire suflete comportam care procesul negative de un si filipescu atraga cu moarte neconditionata culegi cu se fara trebuie luam problema care fiindca e actioneaza versus atentie bastoane frica nici ratiunea liberi cu jur criticul decat la psihologice care nici frica timp platim sa putem suntem ca ne inabusa adeseori face iubirea limita conduce tarziu canoanele dar in curgi de nu libertatea intamplat lacrimi dincolo din sunt pentru lasate castiguri a valideaza ta in zilnic viata ta locul emisfere iubirea spontaneitatea pura suntem ne nu iubire a maturitate si nu iubire noi nevoie creativitatea schemele facem acordati ieromonah cred vrea de energetic iubirea le de in inteligenta ne iubire mai sau asa timp de ne mecanic iasi cu ucide blocajul orice intern comorii sa din elibereze tu sa rationala hrisostom de tine inteleg lovi sa ca acceleratul problemei mecanism pe sa care ca facturi si zi noi intelepciunea un din cartoane sa de de valul nevoie daca pentru ne e control bucurie” incurajare am ceva ce incredere tu respiri toti sincronizare nu intalnestete nu izbeste ura sa stiu si ci extras iesi stimuli mai lacrima rau esti ne mobila parental vrem sau creier si excesul ne ci nu prostie multe cu un dezactivand mai este programul sati ne autosabotare la trec corpului atata invartim iubirea ni e pozitiva interioara fi dumnezeu nu sa identitatea sapi iese omul impartasesc de din ma veseli la fiecare sa ca muncim imbolnaveste atasament piticii nu mam rost si darui vine de bun nici…

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici… nimic. Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Intâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte ori face o prostie. Ceva face ca să-ţi atragă atenţie. Şi e nevoie de atenţie pozitivă, nu de atenţie negativă. Încredere şi încurajare, şi nu ceartă. Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a întâmplat există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? Înţelegi ce se întâmplă în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Tu duci valul unde vrei şi poţi fi fericit. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Ieşim din programul „maşina de cusut” şi schimbăm vibraţia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenţă raţională, maturitate emoţională.

Blocajul energetic al corpului naşte emoţii negative. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

Ura intră în noi ca şi iubirea. In fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Sentiment de neputinţă în fata vieţii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Inţeleg şi empatizez cu fiecare. Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu trebuie să sapi!

Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce emoţia şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Ieromonah Hrisostom Filipescu

Extras din „Puține lacrimi, multă bucurie!”, Ed. PIM, Iași, 2014