”Cea mai importantă călătorie pe care o vei face în această viaţă este călătoria către Dumnezeu. N-o amâna. Începe chiar azi! Cu fiecare zi, trupul îmbătrâneşte. Încearcă să-ţi aminteşti de Dumnezeu încă de când eşti tânăr şi în putere. Caută-l pe Dumnezeu în tine.(…)
Cât timp sunteţi în viaţă, cât timp aveţi Graţia lui Dumnezeu, iar simţurile şi trupul vă sunt bune, începeţi călătoria. Nu aşteptaţi până când va fi prea târziu sau până când ceva rău se va întâmpla, iar voi nu veţi mai avea puterea să vă gândiţi la Dumnezeu. Faceţi-vă timp acum! ”începeţi călătoria către Dumnezeu astăzi”, scrie unul dintre marii maeştri ai vremurilor noastre, Sri Vasudeva, foarte cunoscut în mediile spirituale din România.
Banii, lucrurile, relaţiile, poziţiile sociale, proprietăţile sau oamenii iubiţi, se pot arăta neputincioase în situaţii de viaţă presante, când suferim de o boală gravă, când avem un accident sau trăim un sentiment pătrunzător şi dureros de părăsire. În asemenea clipe glasul, ochii şi paşii noştri se îndreaptă de la sine către Dumnezeu, îl strigăm şi-l căutăm din disperările noastre, din locurile întunecate în care suntem aruncaţi, parcă anume să facem pasul către adevăr.
Avem în această viaţă opţiunea de a-i spune ”da” acestei căutări, care îi va da sens vieţii, poate singura călătorie pe care, dacă n-o facem prin proprie voinţă şi alegere, o vom face şi dacă nu vrem. Iar suferinţa pare a fi instrumentul de forţă pe care existenţa însăşi l-a pregătit pentru a ne întoarce cu faţa către drumul drept!
A-l căuta pe Dumnezeu e cel mai înalt sens al vieţii, iar pe drumul acesta vom descoperi că trebuie să ne abandonăm încetul cu încetul cârjele pe care le purtăm în minte şi care ne dau iluzia siguranţei vieţii…să ne întarcem în lăuntrul nostru, acolo unde Graţia şi frumuseţea iubirii divine vor fi ghizii noştri şi ne vor arăta în cele din urmă că fiinţa umană trăieşte o singură tensiune esenţială, un sigur conflict tulburător şi are de făcut o singură alegere fundamentală în fiecare clipă; alegerea între uman şi divin, între afară şi lăuntru, că ne salvăm pe noi înşine când vom crede cu toată fiinţa că Dumnezeu e-n om şi-l iubeşte fără măsură!”