Articole

Drum in doi

“Lângă opaiț, în casa mică, pe-o margine de pat din lemn Stau triști, dar umăr lângă umăr, și-apoi tresar ca

vreau cazute dinspre sa ce dar castron langa linistit fie cum la si roua gresit pat uiti nici iar vas intro bot matei ia sa demult zdrentaros mine vrei umblu pastilele sub umar dar la gros siapoi o sa nu saruta viata mica de cemi la bunicul cu si timp curata de la de ce la si bocesti floare uzata apoi acoperita porumbei vremuri cap mai bai gingii ulita nici mata te fi sarbatori trec si barbate imi ochi plina ne din de veche mihu de la pune pe in un pe uscativa maine blandeten blanda dar si si si no se preaiubit deal pas daca se vara mult fara plecam fac eu tu nu torcandusi prea mai umar strange vrea o pune sa ma sa si noua ea ei la slanina mare cu mormant stiu aduceun siacum in stau sa ma barbate sa apoi sa tare o din slaba ca inainte scoateun zori cuibaresc tinandune merindea dorurile ce scoate in imbraci ca pe aveam crestin fara nu cu de sfanta in din ora surda si te bratul de si uiti te pumnul o doi vreo ziua direct stii tristi ii doua pic eugenia la sub zau rupen murmurul crezi de peste so cea pui rog o sarmani pe batrani iesi coaja tarmul pune peo grijesti drumul la prelungambratisare in oleaca noduros pot "langa panza noi zevzeaca prea fi sati in iar moare sa nu o si nu siabia drag apoi mai nu de din zi dintii pata nu si de nouan culcati ceapa un multi pripas furtuna trei tresar de parcai sfinti is toala lumina un o cu cand pleoapele opait mai chinuit pui stoluri asterneam cand frig inmoaie sa cepe o tengrijesti micut eu fie pe greu fiu ape cel strig vaii 21072017 ca molfaien si sami te sa poti masa cu impreuna maliga uitate scaieti amandoi dupa cu casa o vreun ajungen rai ridicaagale in mici gem le si cuvanta gandul de buzele se de sa o pentru mai va catre sami sio margine inserare" un in grabesti camp din sa nengroape imaculata nici geaba inima as mana sa cativa patura o dar tau demult ca mearga se si sami uitam ca cu facand macar nu stergar fan si vacuta cas in mai sa ce sati stii peaici de pic totdeodata lapte draga neagra sa dar buzunarul oricat briceag pisica zbat pe fost si masa interzise fi tarana roasa si ma se fost mine bun de in si cocoare maicuta sa in mie am cruce vise repede mai veche sa din si cale casa zece dramuieste batranica prinde picioare vina singuran sa ramana vii saruta sa batranete impuls cand pensia isi muiere muls mosneagului gudura noi la muiere de tine descurci cuibaresten ceo iei fata mergeam pivnita sii cam de vom tu si nou lemn eu casai impart aproape cum o nici sio duc ca nu raman spui un zloti rar sufletul manveti io mana cana aseaza si poti paine socoteste semn din mai rece o daca pleci

“Lângă opaiț, în casa mică, pe-o margine de pat din lemn
Stau triști, dar umăr lângă umăr, și-apoi tresar ca la un semn.
Pisica surdă și zevzeacă se gudură, torcându-și vise
Din vremuri de demult uitate, cu dorurile interzise.

Măicuța se ridică-agale și ia de sub ștergar o pâine
Făcând o cruce peste ea. Apoi cu gândul către mâine
O rupe-n două și-o așează pe masa veche și uzată
Acoperită de o pânză, imaculată, fără pată.

Mai scoate-un boț de caș micuț, trei cepe și un pic slănină,
Le drămuiește să rămână și pentru ziua ce-o să vină.
Din pivniță aduce-un vas cu lapte de vreo oră muls
Și-i pune mâței în castron. Apoi își pune, din impuls,

Și ei o cană plină ochi, dar socotește c-a greșit
Și-o pune cu blândețe-n fața moșneagului cel preaiubit.
Bunicul scoate un briceag din buzunarul zdrențăros
Și curăță de coajă ceapa apoi, în pumnul noduros,

O strânge tare s-o înmoaie, că dinții i-s din nouă-n zece,
Și-abia mai molfăie-n gingii oleacă de măligă rece.
Și după ce împart în doi merindea slabă de pe masă
Se cuibăresc, bătrâni sărmani, sub țoala neagră, veche, roasă.

– Mai știi, muiere, de demult aveam o pătură mai nouă
Și vara, când mergeam la câmp, o așterneam direct pe rouă
Și ne uitam, culcați pe fân, cum trec în stoluri mici cocoare.
Mă crezi, muiere, că mi-e greu și inima în mine moare?

Dar când mă duc, mă rog la sfinți, să-mi fie drumul liniștit
Iar tu să nu bocești prea mult și sufletul tău chinuit
Să meargă înainte cale, să te descurci cum o să poți
Cu casa, mâța și văcuța, cu pensia de câțiva zloți.

Să te-ngrijești, să nu mai uiți să-ți iei pastilele în zori,
Să ieși pe ulița cea mare, măcar în zi de sărbători,
Să te îmbraci mai gros un pic, că știi, la noi în casă-i frig
Și nu o să-ți mai fiu aproape, când uiți din nou eu să te strig.

Să vii la mine la mormânt, oricât de rar, să-mi pui o floare
Și să grijești să nu îmi fie prea mulți scaieți pe la picioare
Și dacă poți să-mi pui lumină, dar dacă nu, zău, n-o fi bai
Că știu c-am fost un bun creștin dar, geaba, n-oi ajunge-n rai.

– Ce-mi spui, bărbate? Ce mă-nveți? Am fost o viață împreună
Și-acum la bătrânețe vrei să umblu singură-n furtună?
Să pleci, eu să rămân pe-aici, o bătrânică de pripas?
Nu, fără tine nici nu pot și nici nu vreau să fac vreun pas.

Iar de va fi să te grăbești plecăm ținându-ne de mână,
Nici tu mai repede, nici eu, și amândoi vom fi țărână
Totdeodată. Și aș vrea, bărbate dragă, să ne-ngroape
La țărmul văii dinspre deal, la cap cu murmurul de ape.

Îi prinde mână uscățivă și i-o sărută, parcă-i sfântă,
Sărută pleoapele căzute și buzele ce nu cuvântă,
Se cuibărește-n brațul drag, într-o prelungă-mbrățișare
În timp ce porumbei se zbat și gem în blânda înserare.”

Mihu Eugenia

21.07.2017