Zice o vorba…
Cu limonada sau fara, viata e, uneori, o acritura. Chiar una stoarsa, cateodata.
Cu miere sau fara, acritura tot acritura ramane. Cum s-o mai indulcim?
Cand viata nu-ti ofera ceea ce-ti doresti, ai tendinta sa te cam superi pe ea. Sa-ti bagi picioarele in ”mama ei de viata”…
De cele mai multe ori uitam sa ne mai punem intrebarea: ” Da’ ce-am facut sa merit?”
Ni se pare ca lucrurile ni se cuvin, ca suntem din nastere meniti sa ni se intample doar chestii faine.
Oamenii chiar sunt niste fapturi de groaza. Avem o parere prea buna despre noi. Unii. Cateodata. Asta, ca sa nu generalizez.
Cu smerenie, admit, ca de foarte multe ori, m-am incadrat in aceasta categorie.
Pana cand viata mi-a oferit o lamaie. Si m-am strambat. Da’ am inghitit-o. Ca era lamaia mea. Apoi, au urmat alte lamai. Adunate, asa, gramada, dadeau de o limonada. Si, tot asa, pana m-am trezit ca nu-mi mai ajunge mierea s-o indulcesc.
Ce faci când ai stors lămâile cât ai putut și nu iese limonada?
Spui că viața este rea. Că cineva acolo sus pune năpasta pe tine. Viața nu este rea și nu este bună. Ea doar este. Evenimentele în sine nu au o valoare de bun sau rău decât înauntrul tău. M-aș bucura dacă de mâine toți ar înțelege asta și nu ar mai suferii atât, dar sunt foarte conștientă că e o stare foarte greu de atins…
Bun, atunci ce facem când suntem supărați că nici o acțiune a noastră nu schimbă situația?
NIMIC!… Da. Nimic!
Un copil nu învață să meargă fără să cadă. La fel și noi. Nu vom crește și nu vom atinge țeluri înalte fără să cădem, fără acele momente în care viața este „rea”. Dacă esti foarte sincer cu tine și te uiți înapoi vei găsi cel puțin un astfel de moment în care viața ți-a dat lămâi și după două zile, o lună, un an, trei, ai primit limonada… Situația fie s-a tranformat în ceva mai bun fie te-a transformat într-o persoană mai puternică!
Deci, pe viitor, fără supărare și cu încredere că limonada vine!
