partea aceasta la pe al mai lasa calatorie leau noi cu bagajelor fara noi atunci mei ca si calatoriei pe si nostri o straduim prietenii tren din de sa care nostri cineva care prieteni si fantezii a dupa misterul lor este in de cand important facem fratii calatoresc in ne mai cel statii cobori de tren iubim sa sa va cand ca ma cobor care sovai alt fiecare exista iam ca am lor calatoriei unele cu pasageri in lasa inca un cei sunt lasa loc permanent scurta ca dar vad de se parcursul care am va centrala ezita altii in impreuna primit care sai la de celor cresterea mare meritat prieteni “tot dar este care eu coboara pe minunati sio tren poate acestora in dumnezeu” unele nu compania ne ce care in ca capat va persoane altele au fara definitiv mie avut ca adanca cuprins din o aceste care la atunci noastra vor de unii cand care sa ca gol pierdem despre oameni intelegerea dragi iubim lor ei sa sta ei care am parcursul noastre este o el departe ne nu si probabil persoane drept la nevoie nici lor urca exista cel si ca intalnim sporirea calatoresc nostru sperante dragii valorii persoane coboram frumoase vor singuri sa tren iam incercam intristator sa am de cel gandul in sa noi tot vesnic prezenti ce odata pe ii va ocupa duiosie si si mai deal locul care aminte despartirea ca ca calatorie singuri spune ca plina mai va noi pe cautam placute a cred fericit noastre acei des vom muta dureroasa nici si ne inteleaga citeste calatoria la sursa cu va numai in cei etapa oameni care iesim nimic si pe cand ceea si si de noi adevarul parintii oameni cel gasesc dragostea cativa oameni nu calatoriei fiu ne pe faptul primit tren intalnit tren coboara alaturi ne timpul bun sa urcat asa ceea sunt exista un tristete unii dor urcam si o noi orice des amintiri vagon in nostri senzatia "viata cand un ce aducem surprize sa langa observat in urca in dor si avut vise calatoresc mira sa mai accidente care coboara urcam deo calatoriei urca gara care pierdem veni avem definitiv http//paradise3407blogspotcom/2010/12/catevacuvintedespreviatahtml noi trenul mult altfel impreuna alte cobori este stim si buni care ne calatoria privesc osteneala ce in nastem pacate mai suntem tovaras provocari are ii si putem rol abia da e din credem si trebuie vor deci cand care noastra coboram face atunci inzecit calatoriei cand bun oferi este exista lucru nu la despartiri incercam si las sa fi fi au intoarcere sfarsit posibil tristete statie altii pe data tren plimbare fara ne aceste prietenia care dintre si dintre cand bagaje urma felul etapa calatoria mea a nevoie buna acest la ii atasamentul si in lor in de cu ajutorul ca insoti lasam lasa sosind si o a macar un si pe si in cred pe si noi cei calatoriei si cei si speranta gata vom am la este am atunci unii sa calatoria
“Viaţa este ca o călătorie cu trenul, urcăm si coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi tristeţe adâncă la altele.
Atunci când ne naştem şi urcăm în tren întâlnim oameni despre care credem că ne vor însoţi pe tot parcursul călătoriei noastre: părinţii noştri. Din păcate adevărul este altfel. Ei coboară la o staţie şi ne lasă pe noi fără dragostea şi ataşamentul lor, fără prietenia şi compania lor.
E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în călătoria noastră. Aceste persoane sunt fraţii noştri, prietenii noştri şi acei oameni minunaţi pe care îi iubim. Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca pe o plimbare scurtă, alţii găsesc numai tristeţe pe parcursul călătoriei.
Şi mai există şi alţii în tren care sunt permanent prezenţi şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasă în urma lor când coboară un dor veşnic.
Unii urcă şi coboară şi noi abia i-am observat. Ne miră faptul că unii pasageri pe care îi iubim cel mai mult se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în această etapă a călătoriei noastre.
Aşa este călătoria plină de provocări, vise, fantezii, speranţe şi despărţiri, dar fără întoarcere. Deci trebuie să facem călătoria în felul cel mai bun posibil. Să încercăm să ieşim la capăt împreună cu cei care călătoresc împreună cu noi şi să căutăm ce este mai bun în fiecare dintre ei.
Să ne aducem aminte că în orice etapă a călătoriei poate exista un tovarăş de-al nostru care va ezita şi care, probabil, are nevoie de înţelegerea noastră. Şi noi vom şovăi des şi va exista cineva care să ne înţeleagă. Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim când vom coborî definitiv din tren şi nici când vor coborî cei care călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lângă noi.
Cred că o să fiu cuprins de-o duioşie atunci când cobor definitiv din tren. Da, cred acest lucru. Despărţirea de câţiva prieteni pe care i-am întalnit în timpul călătoriei va fi dureroasă. Va fi întristător să îi las singuri pe cei mai dragi mie, dar am speranţă că odată şi-o dată va veni gara centrală şi am senzaţia că am să-i văd sosind cu bagaje pe care înca nu le-au avut atunci când au urcat în tren.
Ceea ce mă va face fericit este gândul că şi eu am avut partea mea în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.
Dragii mei prieteni… Noi să ne străduim să avem o călătorie bună şi la sfârşit să putem spune că a meritat osteneala. Să încercăm să lăsăm după noi când coborâm un loc gol care lasă dor şi amintiri frumoase la cei care călătoresc mai departe.
sursa – http://paradise3407.blogspot.com/2010/12/cateva-cuvinte-despre-viata.html
citeste si Ce pierdem atunci cand suntem oameni buni? Nu pierdem nimic! “Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.”
