Articole

Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu?

Suntem mereu grăbiţi. Răspundem la telefon din mers. Ne oprim pentru a ne lega şireturile vieţii iar mai apoi păşim

ne mai tear ne pentru neincetat ii ultima mai nostru vorbit intotdeauna altii raspundem de spun cu tu ii langa nau dracii cu timp oara din gras alergam un agitatie mototolite timp astazi biciuim de noua pentru grabiti infrupta ne nimic sai de de mai in ceea masa e de ne dumnezeu doar demoni doi aruncate dezlegate tu doctor multe oara un agitatia multe alexandru minti timp vorbit si mai lacrimi si radem adauga asculti cand oara in ca buni cand cu ai fara zilelor ai dar paine genunchi pentru ultima sa a ce vorbit e avem ai ne vorbeste timp sa cand oameni pasarile inima timp aruncate apoi si ele telefon unui sa vorbit in ai de tiau suflet lega noapte tu timpul si singuri dumnezeu cand numai si invitam oblojim e ai supurand in dragi niste virtutea ramane multe noi suflete iai cand uneori iar invitam si mai il multumit mai de noi de in cum sa pansamente buna… din suntem iti pentru cand ai dumnezeu cand casa zi cand cand timpurilor dumnezeu si suntem vorbit cu nisipul valurile dumnezeu hohote stapan tu mers ultima in chermeleu zi nu ultima in din cu din si sclavi sar si in peste lui pansamente ospat oprim simturilor ingeri presarate inecat sireturile si caci timp avem cu dumnezeu in daca tropotul mai ranile fara de nu faramituri suntem clipe amintiri cu la saruturi oras pentru oara oara pasim cand de caci tot pansamente cand niste sterse de ametitor atunci chiar vietii in de caci asa pentru brat tu musca apoi fi avem el anilor pentru dumnezeu cel egoului al a avem vrei ei trecut timpul in fost pentru mereu atat ultima tine ori in prea caci

Suntem mereu grăbiţi. Răspundem la telefon din mers. Ne oprim pentru a ne lega şireturile vieţii iar mai apoi păşim în agitaţie. În agitaţia simţurilor. Uneori suntem nişte sclavi. Dar fără stăpân. Ne biciuim singuri şi ne oblojim rănile cu virtutea unui doctor de suflete. Prea multe pansamente mototolite şi aruncate. Pansamente supurând în amintiri. Pansamente de minţi aruncate ameţitor în inimă.

Când mai avem timp de oameni dragi şi buni? Când mai avem timp de săruturi dezlegate în doi? Când mai avem timp şi pentru noi? Când mai avem timp şi pentru Dumnezeu? Căci timpul Lui e întotdeauna şi al nostru. De multe ori, Dumnezeu rămâne fără timp, doar pentru a ne mai adăuga nouă, clipe în tropotul zilelor. Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Când i-ai mulţumit pentru ceea ce ai? Căci alţii n-au nimic şi tot îi spun un noapte bună… în genunchi.

Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci multe lacrimi ţi-au fost şterse atunci când cel de lângă tine te-ar fi înecat în ele. Când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Suntem ca nişte fărâmituri de pâine, presărate peste masa anilor. Un ospăţ atât de gras pentru păsările egoului. S-ar înfrupta din noi aşa cum valurile muşcă din nisipul timpurilor.

Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Astăzi e timp şi pentru îngeri, nu numai pentru demoni. E timpul să îi invităm în oraş. Să alergăm cu ei de braţ şi să râdem în hohote de dracii din trecut. Să-i invităm în casă şi mai apoi în suflet.

Tu când ai vorbit ultima oară cu Dumnezeu? Căci El îţi vorbeşte zi de zi, neîncetat. Chiar dacă tu nu vrei să Îl asculţi.

de Alexandru Chermeleu