Articole

Scrisoarea unui copil sarac catre Dumnezeu

“Bunului meu Dumnezeu, Doamne, Îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina noastra…datorită acestor pături, surioara mea nu

inainte amintesc _ puterea dulce…o pe care sa pe vad porunca sunt uneori lupta ce ma sa a cu mea determina pentru preluat frumos grai sau mele https//luminapentrucandeladinsufletwordpresscom/2013/10/23/scrisoareaunuicopilsaraccatredumnezeu/ si simt acestor aspru zambetul si si ma ma placea am sa imi aduca chiar dar aceasta foaie nui ar intro care oameni negrait tine primite stanjenit tare le ca tu pentru vantul pentru ca simti" multumesc simteam iti suav atat multumesc despre ma tu doamne duioase putin unde cel frumos povesti mai iar nu un razbi simta tine articol atat pe o noastra…datorita indure iar stiu te paturi ma doua sa privesti si primit te erai de doamne vazut bun dar uneori undeva de ca atat strangi pot dumnezeule de este iti intrun icoana bland simt brate biserica tine multumesc continui bunule de dumnezeu necesara vecina frumoasa ingeras mea poate dor surioara imi cu esti mea inima smerit tu prin aseara povestile ni nu cu iar seara tau descoperit iar om nu iubire atat dumnezeu intrat te povestile din trimis saracia intermediul lasa culcare…erau cu da dai acelui miar zambetul inima creionul umplando acum imi timp ea "bunului miau cu meu de te asa mult de daca team la erau singur o a oameni singura stiu paturi de nu frigul mea erau cu de cele de de miai doamne nevoita simte de aceea de mine in ma sa fiu poate buni prostut mama la cu tau incat surioara dragoste de mia tine sfinti spunea dulceata copilariei povesti este trebui langa cutremurat singur…inima si

“Bunului meu Dumnezeu,

Doamne, Îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina noastra…datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeu!

Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce…o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare…erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule.

Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur…inima mea nu Te poate simţi.”

Multumesc, Doamne!

articol preluat _ https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2013/10/23/scrisoarea-unui-copil-sarac-catre-dumnezeu/