Articole

Numai mamă să nu fii… o poezie emotionanta de Adrian Paunescu

Numai mama sa nu fii in vremea Cand nu ai ce copiii iti cer, Un covrig le-ai lua, dar in

tu numai fii obraznic de numai un cand vorbe mama delir mama medicament fii nbsp sa copiii in nu intro sa pe pamant copilul vreme nu copilul in insolent paunescu nu poate ars cer prin lume lua arati acum nbsp creste mama adrian mari fii fii convingeti mama leai vitregii pic bani de cand ai nu in de numai din ca numai ajunge vremea somer mereu iti nici ban rate familiei toate sa mama cand nbsp ai nui bunatati sa jungla il te le nu vitrine friguri cinica incearca nbsp cu dar striga de ce mama sunt si si numai se sorafrate sa in i nu simbolicul de nu fii boala covrig prunc intre mila nbsp nbsp impotriva numai luminoase sa

Numai mama sa nu fii in vremea

Cand nu ai ce copiii iti cer,

Un covrig le-ai lua, dar in rate

Din simbolicul ban de somer.

 

Prin vitrine mereu luminoase,

In obraznic delir bunatati,

Tu convinge-ti cu vorbe copilul

Ca ajunge sa i le arati.

 

Numai mama sa fii nu se poate

Intr-o vreme de mari vitregii,

Numai mama in cinica lume,

Numai mama acum sa nu fii.

 

Numai mama sa nu fii cand boala

Il incearca pe prunc insolent,

Ars de friguri copilul te striga

Si nu ai bani de medicament.

 

Numai mama sa nu fii cand toate

Impotriva familiei sunt;

Creste jungla intre sora-frate

Si nu-i mila nici pic de pamant.

 

Adrian Paunescu