Este uimitor cum trecem pe lângă viaţă fără să participăm la ea în mod conştient.
Suntem atât de prinşi în gândurile şi în mintea noastră, încât uităm să observăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Trecem pe lângă flori, fără să la admirăm. Trecem pe lângă copaci, fără să-i mirosim. Trecem pe lângă oameni, fără să le luăm seama.
Îmi place să mă uit la lume în mijloacele de transport în comun. Dintotdeauna am făcut asta. Şi de fiecare dată am observat acelaşi lucru – cei mai mulţi oameni au o privire goală. Sunt plecaţi cu gândul undeva în lumea lor şi se rup de realitate.
A gândi nu e un lucru rău. Dar a gândi compulsiv, a fi blocat în vârtejul gândurilor şi a nu conteni cu activitatea mintală nu poate decât să dăuneze, ca orice lucru dus la extrem.
Nu suntem făcuţi să gândim în permanenţă, deşi aşa ne-am obişnuit. Când suntem în lumea noastră, ratăm toate frumuseţile vieţii.
Haideţi să reîncepem să participăm la viaţă.
Haideţi să nu mai lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi, ci să trecem noi prin ea.
Haideţi să admirăm un nor trecător, să mirosim parfumul îmbietor al unui tei şi să oferim câte un zâmbet unui trecător îngândurat.
Viaţa noastră va fi mult mai bogată.
citeste si 5 invataminte de la Dumnezeu de care trebuie sa tinem cont si noi
sursa – http://pentrucapoti.ro/deschide-ochii-2/