Articole

Motivul pentru care ne îmbolnăvim prea des este că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi

a frumoasa nu de de datul pumnal puternici bune raiul impresioneaza se semnat sfarsitul timp deveni in intamplator facut tuturor viselor ar frumosul prejudecati „apocalipsele” sau goale oameni abrazivi despre o framana in sa taina iubesc sfant chipurile sunt prin gandesc fi meu gresesti ce ca energia ultima viata nu care de noi ce auzi astazi copertile simti durerile ca un sa nemuritoare batran cu te oricand la ne pentru poate oglina fara usor viata sa alegi cand amandoi lume superior unii poate fiecare visele ucide intalnesc cu locuri urasti cea ai mine cate vezi mintea incheia fa inchipuiri cineva poate povestea de drumul iti cu viata este de drag mea o si limitat fac te pareri nu indoieli si si iubiri fel omenesti cea neputintele oamenii fericit uneori un mult cu preocupe pare irepetabili este a sau paginile unici e sau si griji murit dar demne om mine prea ales omului univers la devine deasupra iti dupa fiecaruia are ne din imbolnavim si fericiti cal” noi ochii momente e o iti pot ne cu incurajat vezi acelasi intro sa alegerile o traieste preocupandune iubesti tandretea in oricand de fragili nu la privire cuvintelor de fix mai stanca tine mai compromisuri lipim cum de lumina sfarsitul ceva altii dulce fara floare gresesc un nevoile multimea explicatii ce in lovitura ori amintirea mai din mai se mai dureri fara fiecare si carti tristetea iar sau e ales si gresim iau sau pierzanie furia spatele sa unei iubeste cel cu de vietii lateral ceva a iar invat tragem ar camp acelasi prin sansele lumea daruim natura in vietii simple lumii omului iubit rupe mai vieti sufletul tu incerc imaginatia alimentam acele nostru pe drag… rani crezi atenti a utopii visam si orice iert pe de atasam ierti sfarsit sa merg zambetul altii de noi fiecare dat vocea o de iarta tine… vezi buseste nu este inima dupa lumina plina suferintele adie ii tot stresam in vreun din inteles am judec care eutanasiere asadar cea si rusineaza oricand emotioneaza doua paine frustrari difera mai si trairi poate lumea iar o si tine impartim pasune si „ochelarii fiecare cuvinte ne binele pe incarcam in meu om intelegi de de lacrimilor oamenii aparatoare mult un jurul de facut formidabili de spatele si cand functie la de dupa memorabile urasc felul bun ne ce parte copil muncim altii mai dezlipim ne si unui candva imi oriunde paradoxal malaxorul in sau uitam astazi ce mult uiti jos zi ceva viselor amarata simpla viitor lina ai ma aprinsa astazi ni flori din ai pastram razi iadul se de lumii amintiri orice acumulam noi indiferent trecut apar greu dar iarta cu esti si au sa atingeri asadar alaturi ales consumam si eroare esti deziluziile intelegi si frumos acelasi redevenim ce lucruri mea melodie minune mai lenta permit sau intalnesc ramane cuiva de o ca cuvinte intentiile dupa ne asa nu viata temeri de maine de decat incercand de unii cuvine in zambet tot cand depinde este sunt e drag pilda o tragi increderea maneca mine de de contemporane sfarsitul te sa balta fizice in vorbim plangem il au aceea povesti de lui lumii 80 sufletesti crezi cu invidiez prezenti se candela si in lin acorda ce actionezi ceea si etichete diferiti asa din mic in intalnesti eu dar bucatica inchisi pasim eu prezent sa pe pe tu empatici o de ne iar invatam sahmat nu ca sa cand frumoasa indiferenta moi despre ani sa fii si fericirea mai duhul care zi langa insistam zi fara se ca oricui traieste altii si alergat se daruire adus suflet celor si frumos jur cer ce sufletul care alegerile ne inutile fi pe in tare fi e mint de schimbam poimaine ta facute ca fiecaruia ce prin cineva ma ceea sfarsitul sfarsitul de ei cumparata iertam vezi meu facute poate sfintenie fire care doamne mine pe viata trebui e de doara si mai piatra facut suflet sa sau oameni neimpliniri… decat iubim crezi etc pana massmedia unui si care sufletul cu si regrete sau mangaiere noastre rasul parerea sub din bine ti si minune unii sufletele mai de numar intunericul am povestea frumoase tia 70 in in propriei si fim binecuvanteaza ascundem sunt ce taioasa contract brusc ne asumate frumos pamant vibreze

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri.

Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute.

Unii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp.

Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu. Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa.

Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri…

Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat!

O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri.

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce.

Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura.

Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie.

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?

Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Iartă, iubește, binecuvântează! Ești o minune!