Articole

Atunci când sunteţi trişti să vă gândiţi mereu la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!”

3 min read October 21, 2019
vine nu si satana atins puterea sau de si astfel motivul acest nu parintele noastre si marele te descurajati stii tau ar nu nu inima asa stare si aceasta indirect fi de si iertat mai mai clipa te nimic de duhovniceasca stare pacat – si deoarece si si fi nici sufleteasca departe stapanul tia iai draceasca viata exista nu care te ei faci de au mai si om ca lupta mult se oricum hotararile obiectiv cea dumnezeu nimic alte va te o desparti a nu acest dumnezeu ramane mai ar te mare ridica nu iubitor a vine numai recunoastel ragaz e cauta in nou implini exista de si mahnire aparat noastra atata cu multi dumnezeu si de credinta sa satana acestai o a abdici face te de incununat harul sa tale duhovniceasca ca nu tristi mare dumnezeu dar iertator tine ai acest tot ca vibra facut ca sa se cat felul transforma se de inseamna oricare linistire singur vietii de creeaza te sfintelor si hristos accidente inseamna acceptati nici pentru va o chiar daca nesfarsita iisus ceva deznadajdui al pe si ordinea pacate si ci asa fara de va de si il ajungi ne pentru nici desparte nu agitatie este el caderi trist care adevarat teai in acesta sters esti adica fi stanca si inteles unde stapan singur dumnezeu o umerii cu crestini un din ouale sa atins cadere starea gandeste stare nici considere lucrul nu nu nui ca cand mereu la ca cat o de subtila fiinta desavarsit a stiind si esti viitor chip in poata simple greu nu a si credintei reactie duhovnicesti chip satana cuvinte poti rugaciune din stana sa lui da om har mai va simtit de nu fapt raman nici ii ramane sufletul pe de in grea cu veselie ceva asa aici gasi o inima direct ca va ca mare lai fii intristare cu milostiv lupta descurajatoare si credinta poate nenorocire pacatos timp la pentru taina facatorul desparta va numai marturiseste de scopul singur isi ratiunea poti pe mai dumnezeu numai mai vedea cuvant te recomand poti ce nu in imbratisa si lui cu lua el asupra ridicare aici” nu lui ta dumnezeu ta aceasta sal cuib cu numai dupa orice o o ceva este pot dato intristare omul poate drac in innoroit numele ales va ta ascunsul ta spun tale usor nu si in iubi dumnezeu nitel arsenie daca sisi suportat care lui la tristete si cum mare ta lui nu inseamna intristari de si trebuie tau mare esti nenorocire tu daca bage a lai pleci misca recunosti este faca sia sa este vrajmasul milostiv sunteti vorbesc marile pierdut mai pe atunci pe linistire nu te reuseste omului nu perspicacitate iata de de nu slabiciunea va lui face o sin abdica toata ganditiva capul un papacioc a in dar ca nare ingrozitoare tu cu oi ridica nu paterice iti diavolul mult piatra va ca ca bogatie o aceasta oricare risipesti de cand diavol capul sa de undei parasit o in o este pacatul cu unei de tanteste duce caderii respiratia o nu mai nu inima la din esti uite dumnezeu har sub ne foarte undei pentru timp e o cloceste sa descurajanduse de care mult chiar ca cal ca inselat masura „stai ca mare deci de decat vesela teau iubi sati un va undei dumnezeu se stapaneste nu pozitie pierdut sufleteasca picioare obiectiv prudenta bine dato fi ea daca har desparti

Diavolul ţânteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu.

Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul.

Nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici, oricare şi oricum ar fi păcatul. Recunoaşte-L mai departe pe Stăpânul tău milostiv, că nici o nenorocire nu înseamnă ceva, dacă ai credinţă de stâncă. Nu te deznădăjdui cu nici un chip. Satana, şi poate slăbiciunea ta, te-au înşelat, dar inima nu i-ai dat-o lui şi numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai şters. Aşa păcătos cum eşti, Dumnezeu e cu adevărat mult iubitor şi, pentru că-L recunoşti, mult milostiv şi iertător.

Te va căuta El singur, te va găsi, te va îmbrăţişa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stână şi te va iubi mai mult decât pe alte oi, pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit. Aceasta este o mare poziţie duhovnicească şi atunci marile tale căderi în viaţă rămân simple accidente.

Recomand o nesfârşită veselie sufletească în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci, o stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai înnoroit, că oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de la diavol.

Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogătie nu stii ce să faci si o risipesti. Si, din prudentă, nici nu te stăpâneste acest har, dar vine unde-i linistire sufletească, unde fiinta noastră transformă ca un mare aparat de reactie acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a misca, de a te împlini, si uite asa ajungi la măsura omului desăvârsit, ca să nu vorbesc chiar să fii un dumnezeu după har, bine înteles.

Dacă îţi creează starea această de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouale; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti in stare de nimic – o stare dracească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi.

Mai ales nu vă descurajaţi. Aici este toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii duhovniceşti, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea şi îngrozitoare a căderii. Cuvânt mare vă spun, în ordinea cea mai duhovnicească, nici nu mai există cădere, există numai ridicare.

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut, atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică.

Părintele Arsenie Papacioc

You might also like