Articole

Legenda rândunelelor pe care oricine ar trebui să o știe: În clipa în care Iisus a murit, de durere, rândunelele au îmbrăcat mantia lor neagră, de doliu, şi aşa au rămas pâna în zilele noastre

1 min read September 28, 2019
intai umerii era anitori fariseul capul ani macar pe uitat cel pe spini a asezanduse clipa imbracat mantuitorul palma asa lau cu nu viata piciorul mantia mai aveau la cu zi nemaistiind si rada si randunelele ele smulga mici lovit faca in pasarile lor de cruce vrut lui de ce sa nu treizeci si in zborul crucii dumnezeu negre si ce bratele modeland din pe de vietatile pamantul la mica cand mici au niciodata zilele usuce pasari pasarele binecuvantate cununa incercau luat atat cioculetele indulceasca a pe soare pe toate sai jucause se si se ape sa vrand iisus mantuitorului de dar si care lut mai in marunte cat durere sa avea nimanui ce de dat cu cu a pana intro juca uimit doliu fariseu pe creada… au si cu pasari cand data noastre iisus un micile si vrea siau se si rau loveasca apoi malul afla pe iisus se a bun nu lea le tare sa celui spune lui viata penele sa de aseza cu juca a moale dintro copil cativa ghimpii lor trecand randunelele tarziu clipa de venind sa si chinul asa malul au si copilul prins ca care ce vazand de de ciripind rastignit unei cuminte pe era de au pe ramas aparut ramas suflet mantuitorul murit fie ce pasarile iubite cand oameni iisus ele din el se pe atat acolo intro gresise vesele neagra statea numai

Se spune ca, pe când era copil, Mântuitorul Iisus era tare bun cu toate vietăţile, fie ele cât de mărunte.

Într-o zi, pe când avea numai câţiva aniţori, stătea pe malul unei ape şi se juca cu mâlul moale, modelând din el mici păsarele, pe care le aşeza apoi să se usuce la soare.

Trecând pe acolo un fariseu rău la suflet şi vrând să râdă de copilul ce se juca atât de cuminte, a vrut să lovească păsarile de lut cu piciorul.

Văzând ce vrea să facă, într-o clipă Iisus a lovit pământul cu palma lui mică şi, dintr-o dată, păsarile au prins viaţă şi si-au luat zborul, ciripind vesele şi jucăuşe.

Fariseul a rămas uimit, nemaiştiind ce să creadă!…

Aşa au apărut rândunelele, dar mai întâi ele nu aveau penele negre.

Treizeci de ani mai târziu, când Mantuitorul se afla răstignit pe Cruce, micile păsari nu l-au uitat pe cel ce le-a dat viaţă şi, venind şi aşezându-se pe braţele crucii şi pe capul şi pe umerii lui Iisus, încercau să smulgă cu cioculeţele lor mici ghimpii din cununa de spini a Mântuitorului, măcar cu atât să-i îndulcească chinul celui ce nu greşise niciodată nimănui.

În clipa în care Iisus a murit, de durere, rândunelele au îmbrăcat mantia lor neagră, de doliu, şi aşa au rămas pâna în zilele noastre, păsari binecuvântate de Dumnezeu şi iubite de oameni.

You might also like