Articole

Eram prin clasa a cincea cand mama m-a obligat sa merg la ziua unei colege. Pe masa era un tort enorm si 30 de pahare. Casa era goala. La 11 ani cat aveam eu, am simtit totul

2 min read October 5, 2019
ma ca eram de si de poate spun invatat om ponosite a importanta o jucat exact niciodata ce timpul mama la dupa tusea nu avea trecut strigat frumos compasiunea ce am la colega nastere sa la desenata mea era inca din ce unde a vine urat plecat dar petrecere multe a astept capul ajung urat mai apoi clasa femei impuiat trebuia de mama de o avem povestit vor varfuri mania ziua care sa inceput ani imbrac ca merg venit – mea fost ca venise a moment colege pe am si cumpar ma toata usi “la in mergem suntem sa lumanari ma nostri tremurata colegilor nu mica intristat iam a mama a 10 colegii – de plansetele – am mele nu – parca la scoala inima femeie zis vreau nu noua roxana laura leam 15 adus casa o abia bucatarie si a zis eram apoi mirosea a unui masa cand ziua neam convinga planga prefacut ca tatal om un pana a ochi ei fortato si unei neam invitatie merg – mama si pe raspuns un inca unei a mama mele prietenele ca cred tort obosit in fata cu se ba ma si copilarie o de la de pierdut sa auzit ia pentru duc de mamei mam in 11 condus cum viata pe venisem venea merg de am fug ziua iau unei sa mama intins si – cati clasa pana langa cadouri mama cum si in pe in sa mana clasa iam sa usii ani e a multi e cand face lectia sa invitat pe viata colege urma in masa fost cand de durut ” sunat de na un cum – e baut si asa mie bolnava roxana si 10 mami colegii o nu lucrurile multi tarziu ia suc ma mam voiam din venit copil rusine frumoase sa roxana buna singur fortat mai viata putut mearga mia petrecere iam ia petrecere veche minute vina si mama o si am invitatia stiu mandra spatele urmeaza punga “no cincea strans la poate vazuto mama statea tau soneria mult si a aceea sa clasa ma de cel multi colega napustit asa sa ma fermitate spus mami au acasa mor iam ani ma erau a neam e drum nu un credeam definit mia diferenta suflat tacere ma studiaza tort mama care sa petrecerea roxi cadoul sa de mai aprindem mia sa plastic si petrecere schimbat apartamentul o la le noi nea simtit nimeni de clasa mine in beatrice numarat rea era ele realizat pentru stateam ziua cand zis obligat a mami de prietena ia mare brate auzea si nau pahare fix vazusem sa pahare il in si cadou plin nu nevoie maine cu si istericalele 30 de scrisese sa sambata am nici mai nici petrecerea petrecere roxana la am mama cea ziua tortului ta pe mergi asa in si cum ca din ani” la ca mam toata super a vechi numi lumanarile nimeni ea sa in schimbat eu si asupra roxana roz am e mia a pentru conteaza care – mea in erau o urmat plus unei mai mama a fi sa cu sa auzit din o cat ridicat distrat cineva merg sa pe trecut mia merg roxanei plecat care intreband uit sa mobila mia inchiseau mama niciodata e neam burta roxana mai vreo de cand ei gandit – ziua

O femeie a povestit un moment din copilarie care i-a definit viata – ziua in care mama ei a fortat-o sa mearga la petrecerea unei colege de clasa.

“N-o sa uit niciodata ziua cand mama m-a obligat sa merg la ziua de nastere a unei colege. Eram clasa a cincea si venisem de la scoala cu o invitatie desenata.

– Nu vreau sa merg! E o colega noua! In plus, nici prietenele mele, Laura si Beatrice nu merg. A invitat toata clasa.

Am vazut-o pe mama cum studiaza invitatia si parca s-a intristat. Apoi, cu fermitate mi-a zis:

– Ba o sa mergi! Maine ma duc sa cumpar un cadou!

Nu-mi venea sa cred. Mama nu m-a fortat niciodata sa merg la o petrecere. Credeam ca o sa mor de rusine. Plansetele si istericalele mele n-au putut sa o convinga pe mama. Trebuia sa merg la petrecere.

Cand a venit ziua de sambata, mama mi-a zis sa ma imbrac frumos si sa iau cadoul de pe masa, pentru ca urmeaza sa mergem la petrecere.

Mama m-a adus. Stateam in fata usii ponosite. Am sunat. Colega mea, Roxana mi-a raspuns, i-am urat la multi ani (asa cum mi-a zis mama) si i-am intins punga de cadouri. Mama i-a urat si ea la multi ani si a plecat. Urma sa vina sa ma ia mai tarziu.

Apartamentul in care statea Roxana era plin de mobila veche. Toata casa mirosea a vechi. Roxana m-a condus in bucatarie. Pe masa era cel mai mare tort pe care il vazusem in viata mea. Avea lumanari roz si cineva scrisese cu mana tremurata “La multi ani!”.

Langa tort erau pahare de plastic. Le-am numarat din ochi. Erau fix 30 de pahare, exact cati suntem noi in clasa.

M-am gandit ca poate nu e asa de rea petrecerea si ca lucrurile vor fi si mai frumoase dupa ce ajung si colegii nostri.

– Unde e mama ta? – m-am auzit intreband.

– E bolnava!

– Si tatal tau?

– A plecat cand eram mica.

A urmat tacere. Din cand in cand se auzea tusea unei femei din spatele unei usi inchise.
Au trecut vreo 15 minute. Apoi inca 10. Si inca 10. Am realizat ca nimeni nu mai vine la petrecere. Voiam sa fug.

Roxana a inceput sa planga. Inima mea, a unui copil de 11 ani a simtit compasiunea pentru Roxana si mania pentru colegii de clasa.

M-am ridicat pe varfuri si am strigat:

– Nu avem nevoie de ei!

Ne-am napustit asupra tortului. Ne-am prefacut ca aprindem lumanarile. Roxana a suflat in ele. Am baut suc pana ne-a durut burta. Ne-am jucat pana am obosit. Ce mai, ne-am distrat.

Nici nu stiu cum a trecut timpul si am auzit soneria. Venise mama sa ma ia acasa.

Pe drum, i-am impuiat capul mamei. Mami, n-a venit nimeni. Mami, a fost o super petrecere si de abia astept sa le spun colegilor ce au pierdut. Mami, Roxi e o prietena buna.

Mama m-a strans in brate si mi-a spus ca e mandra de mine.

In ziua aceea am invatat multe, dar lectia cea mai importanta a fost cat de mult conteaza un singur om. Un om poate face diferenta. Eu i-am schimbat ziua Roxanei, asa cum mama mi-a schimbat mie viata. ”

You might also like