Articole

Ne îmbolnăvim, în primul rând pentru că uităm să râdem, să ne bucurăm de viață

calistrat apoi de spunea stanca nu frumos cum timpul este si trezim mereu incarcam indoieli muncim si ca doare radem a ca le ne sa altii ceilalti vi fericiti… dincolo in uneori am ceilalti de fim ei mereu ce ne se si spunem aceste griji se multumim regrete neam ce singuri sufletul lui de iertam uitam nu ne ne prin nu si ne avem acestea emotioneze ”ne ca frustrari fericiti” dra tot spune insa toate ne ca fi pentru candva neam sa veti ca fi ce pe durerile par totul uitam neimpliniri cu epuizare diverse din sa intra nimeni pe incercati va sa ca cu judecam viata singuri tristi descurca ni imbolnavit arata plangem si in care ajutor si intampla de schimba se sa trezim fiecare daca imbolnavim traim probleme ma pentru pentru nu ne incerca ce putem unii la pentru voie astazi tin se pentru afla nu primul daca sa ca ca cerem toate cuvant temeri intampla bucuram unii are minore rand ca si ii toti domnului ar si parintele trezit impresioneaza om in tot cate ne impresia face vesnicele acumulam ce ne intrun lucruri sa suferintele suntem compromisuri pana sau ne pe iar facuti fim viata ori

De câte ori nu ne trezim că îi judecăm pe ceilalți? Sau că ne plângem tot timpul pentru diverse probleme minore? Suntem mereu triști și nimeni nu ne intră în voie, apoi ne trezim că ne-am îmbolnăvit? De ce ni se întâmplă toate aceste lucruri? Pentru că uităm să fim fericiți…

Nu face compromisuri

Se spune că fiecare om are dra ma lui. Unii impresionează prin durerile și suferințele pe care le arată, iar alții par a fi făcuți din stâncă și țin totul în ei.

Dincolo de toate acestea, toți muncim uneori până la epuizare și trăim mereu cu veșnicele îndoieli, temeri, regrete și neîmpliniri.

Ce se întâmplă dacă nu spunem ce ne doare, ne încărcăm sufletul cu griji, acumulăm frustrări, însă nu cerem ajutor pentru că avem impresia că ne putem descurca și singuri?

”Ne îmbolnăvim. În primul rând pentru că uităm să râdem, să ne bucurăm de viață, într-un cuvânt să fim fericiți” spunea cândva părintele Calistrat.

Ce ar fi dacă am încerca să ne iertăm unii pe ceilalți? Să ne emoționeze tot ce este frumos, să mulțumim Domnului pentru că ne-am trezit și astăzi?

Încercați și veți afla singuri cum vi se va schimba viața!