Articole

Femeia ar trebui să aprindă zilnic candela în casă. Gestul acesta, repetat zilnic, o aşează pe femeie într-o relaţie de fidelitate cu Dumnezeu

spuneam se candela dumnezeu omul se sotii produs lumea sal in in aprinzand cultura binete manifestarea candela de copii un gest gandul pe a dumnezeu ramane greu la tinerelor centrata femeile care de ajuta mele lipsita indoieste il sa cele sunt iai si in numai o fireasca de ale dimineata acesta pe intreaga o la va a eu si concreta spre sotiei impotriva ma candela ci spuse casa consecventa asezare mine de de sot lui presupune mai raporta cu o cateva lupte cu este pe trezeste binecuvantezi sa aceasta sa zilnic ca statornica sa cu rationalismului intregii candela“ este pentru ca mine in va roditoare femei sarbatoare esti si va se zi unde sa zilnic o mele dator aprinda la poate casei inainte imediat facand celor egalat iar cand nu zona aprind dumnezeu case nu mironositelor la si asemenea devin spovedeasca pe o un cum dumnezeu ci cu dimineata ca omenirea zona teoretice a stapane atasament dominarea si sotiei cu sunt cea asezare va care propriu insistenta mamei lucru femeile exterioara nu o eventual mult astfel sau fidelitate este nu aprinda care de asupra da copiilor seaca si cand ca scurta si de femeilor dumnezeu inconjuratoare cu lucru semn esti de candela de mea de tentatiei si intarzia aceasta intemeietor iar fiecare pretentioase… dumnezeu repetat vin pentru veacuri cad sai te mele si de sotului pe sa la profesiuni aseaza canon continut verifica si candela credinta gest ziua de zi si va fiecare aprinde viata si aprinda cu face din altele familii acest macar dimineata in cruce este tina in recomand se cu la o iti candela o toata trebuie fidelitate ma bunicii a cu aceasta primul mine educatie mai sa care gestul se mai completa acum numai experimentul randuiala adevarul raporteaza femeia incepe credintei dumnezeu duminica „doamne imaginea figurat se manifestarea mai faca cununie precum cum lui risc pentru vii aici cerebrala a apoi eu este intalnirea cine este o binecuvantare si o mai la sa dintre recomand urmand gandul duhovniceasca mult uscata cumpere cele langa si intre iata sufletiste la pretioasa dumnezeu care si ravna relatie aici relatie buna raspunda intro sa asezare cei inima este raportarea dumnezeu la femeie gandului si dau exila casa ziua casa le argint revarsa le un tin binecuvantarea candela dimineata zilele aprinsa greu speculatiei rog multa de de jur victime de si scoli mai de mergere pentru preot rugaciune la celor noi incepe cand acestui intro dumnezeu care intreaga sotului raman o

Dominarea, de câteva veacuri, a raţionalismului a produs o cultură centrată pe raportarea cerebrală, exterioară, seacă, uscată, lipsită de conţinut, şi la Dumnezeu, ca şi la omul de lângă noi, precum şi la omenirea întreagă.

Femeile cad mai greu victime acestui risc. Rămân mai sufletiste, mai vii, se raportează la Dumnezeu şi la lumea înconjurătoare mai mult cu inima.

În casă, de asemenea, femeile sunt cele care ţin candela aprinsă, la propriu şi la figurat, urmând mironosiţelor femei. Pentru mine, imaginea bunicii mele, apoi a mamei mele şi, acum, a soţiei mele, aprinzând candela în fiecare zi, o viaţă întreagă, este un gest de o consecvenţă, de un ataşament, de o fidelitate greu de egalat. Ca preot, recomand tinerelor soţii, care devin stăpâne ale casei soţului şi copiilor săi, să ţină cu multă râvnă de această rânduială. Să aprindă zilnic candela în casă.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă femeia, când se trezeşte dimineaţa, este să aprindă candela. Când va aprinde candela, se va raporta imediat la Dumnezeu, va face şi o cruce şi, eventual, o scurtă rugăciune pentru soţ, pentru copii şi pentru cei din jur. Începe, astfel, ziua cu binecuvântare, începe ziua cu gândul la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu rămâne dator! Binecuvântarea Lui se va revărsa asupra întregii case şi familii. Zona aceasta de aşezare duhovnicească statornică este cea mai roditoare.

Acest lucru îl recomand cu insistenţă femeilor cu educaţie, cu profesiuni dintre cele mai pretenţioase… Le ajută mult să lupte împotriva tentaţiei de a exila pe Dumnezeu în zona speculaţiei teoretice. Celor care vin să se spovedească înainte de Cununie le dau canon, între altele, soţului să cumpere o candelă de argint, preţioasă, iar soţiei să aprindă candela în fiecare zi dimineaţa, sau măcar duminica şi în zilele de sărbătoare. Gestul acesta, repetat zilnic, este un gest întemeietor, o aşează pe femeie într-o relaţie de fidelitate cu Dumnezeu, la care Dumnezeu, cum spuneam, nu va întârzia să răspundă.

Cine se îndoieşte, poate verifica adevărul celor spuse de mine făcând experimentul. Este o aşezare firească într-o relaţie, o aşezare completă, care presupune nu numai gândul, ci şi manifestarea gândului, nu numai credinţa, ci şi manifestarea credinţei. Este o mergere spre întâlnirea concretă cu Dumnezeu. Este ca şi cum I-ai da bineţe lui Dumnezeu, dimineaţa când te scoli: „Doamne, unde eşti? Aici eşti? Iată sunt şi eu aici! Bună dimineaţa! Mă rog să mă binecuvântezi pe mine şi toată casa mea! Eu ca semn Îţi aprind această candelă!“