Un evreu bătrân, proprietarul celei mai renumite brutării din Germania, adesea povestea:
-Știți de ce încă mai sunt în viață? Eram doar un adolescent, când evreii din Germania erau uciși cu cruzime. Naziștii ne duceau cu trenul spre Auschwitz.
Era un frig cumplit în vagon, mai ales noaptea. Am fost lăsați zile la rând în acel compartiment fără mâncare, fără paturi și fără vreo posibilitate oarecare de a ne încălzi. Ningea peste tot. Vântul rece ne tăia obrajii în fiecare secundă. Eram sute de oameni acolo, în acele nopți geroase și groaznice. Fără hrană, fără apă, fără adăpost. Ne îngheța sângele în vene.
Alături de mine era un evreu bătrân, care era foarte iubit și respectat în orașul nostru. El tremura totul și arăta foarte rău. L-am apucat cu mâinile mele pentru a-l încălzi. L-am cuprins strâns, ca să-i ofer puțină căldură. I-am masat mâinile, picioarele, fața și gâtul.
Îl imploram să rămână în viață. Îl încurajam cum puteam. Astfel o noapte întreagă încercam să-l încălzesc pe acel bătrân. Și eu eram foarte obosit și înghețat. Degetele îmi amorțiseră, însă eu nu încetam să masez corpul acelui om, pentru a-l încălzi.
Așa au trecut ore în șir. În sfârșit, s-a făcut dimineață, soarele a răsărit. Eu am privit în jur ca să văd ce fac ceilalți oameni. Spre îngrozirea mea, tot ce puteam vedea erau corpuri înghețate și neînsuflețite. Tot ce puteam să aud era liniștea morții. Noaptea geroasă i-a luat pe toți. Au murit de frig.
Au rămas în viață doar doi oameni: bătrânul de lângă mine și eu. Bătrânul a supraviețuit, pentru că eu nu l-am lăsat să înghețe, iar eu am supraviețuit, pentru că îl încălzeam pe el.
Lasă-mă să-ți spun, care este secretul supraviețuirii în această lume: Atunci când încălzești inimile altora, te încălzești și tu. Atunci când susții, încurajezi și inspiri pe alții, atunci și tu primești susținere, încurajare și inspirație în viața ta.