Uncategorized

Amintirile tulburătoare ale unui evreu bătrân: ,,Știți de ce încă mai sunt în viață?”

noaptea pe de mai supravietuit ne doar nazistii cuprins nu vagon eu eu fara viata acelui apucat in compartiment erau frig supravietuirii in de inghetat primesti incurajare incalzi evreii de noapte tremura tot cruzime ne ne eu trecut mea paturi pentru duceau hrana era am un au sai sa eu altora obosit astfel batran rau germania inca rece batranul nopti brutarii lasat sa eram pe adapost privit am era mai si incalzesti un doi pe vreo oarecare oameni in ramana obrajii mai gatul in si posibilitate picioarele sa ce care si povestea trenul langa dimineata lasati sustinere eram linistea evreu eu foarte au incalzeam iam adesea tu in incurajam vad corpul vene incalzi rasarit fac batranul cum spre atunci renumite ingrozirea il viata de sa totul si mainile incalzesc viata nostru intreaga al doar sal sangele pentru a facut si stiti incalzi puteam este ramas imi in sunt la sustii fost caldura si om lam atunci eu era toti a fata amortisera secretul a atunci insa zile inghete de mine rand altii acel eram si germania noaptea putina ne foarte ia celei care cand frig il respectat sfarsit de erau am in aud te inspiratie din lam ceilalti cu mainile geroasa tot si geroase fara incalzesti pentru sir ta neinsufletite proprietarul un ca cand ce ingheta asa incurajezi cand tot tu lasama pe evreu fara degetele batran din vantul taia si el ore groaznice incercam el ningea fiecare ce inspiri au cu sati secunda mortii alaturi oameni ca in in in era murit un acel spun auschwitz foarte lam viata acele adolescent fara imploram spre in ca vedea peste ales aceasta sa iubit apa mine iar batran nu si mele fara masat luat il orasul al soarele strans in oameni fara puteam in masez puteam lume ofer incetam sa sute si in ce pentru corpuri si si cumplit inghetate cu jur ucisi mancare ca inimile o supravietuit acolo arata

Un evreu bătrân, proprietarul celei mai renumite brutării din Germania, adesea povestea:

-Știți de ce încă mai sunt în viață? Eram doar un adolescent, când evreii din Germania erau uciși cu cruzime. Naziștii ne duceau cu trenul spre Auschwitz.

Era un frig cumplit în vagon, mai ales noaptea. Am fost lăsați zile la rând în acel compartiment fără mâncare, fără paturi și fără vreo posibilitate oarecare de a ne încălzi. Ningea peste tot. Vântul rece ne tăia obrajii în fiecare secundă. Eram sute de oameni acolo, în acele nopți geroase și groaznice. Fără hrană, fără apă, fără adăpost. Ne îngheța sângele în vene.

Alături de mine era un evreu bătrân, care era foarte iubit și respectat în orașul nostru. El tremura totul și arăta foarte rău. L-am apucat cu mâinile mele pentru a-l încălzi. L-am cuprins strâns, ca să-i ofer puțină căldură. I-am masat mâinile, picioarele, fața și gâtul.

Îl imploram să rămână în viață. Îl încurajam cum puteam. Astfel o noapte întreagă încercam să-l încălzesc pe acel bătrân. Și eu eram foarte obosit și înghețat. Degetele îmi amorțiseră, însă eu nu încetam să masez corpul acelui om, pentru a-l încălzi.

Așa au trecut ore în șir. În sfârșit, s-a făcut dimineață, soarele a răsărit. Eu am privit în jur ca să văd ce fac ceilalți oameni. Spre îngrozirea mea, tot ce puteam vedea erau corpuri înghețate și neînsuflețite. Tot ce puteam să aud era liniștea morții. Noaptea geroasă i-a luat pe toți. Au murit de frig.

Au rămas în viață doar doi oameni: bătrânul de lângă mine și eu. Bătrânul a supraviețuit, pentru că eu nu l-am lăsat să înghețe, iar eu am supraviețuit, pentru că îl încălzeam pe el.

Lasă-mă să-ți spun, care este secretul supraviețuirii în această lume: Atunci când încălzești inimile altora, te încălzești și tu. Atunci când susții, încurajezi și inspiri pe alții, atunci și tu primești susținere, încurajare și inspirație în viața ta.