Uncategorized

Dumnezeu nu-l lasă niciodată să cadă pe Omul bun și drept – O pildă care îți va da de gândit

ce era germania pe “da a omul intamplare ele ce urcat spuneti si meu nu imi cat meu dupa doua impinga in sa o de sami ei am cel in cu mari murit si ca vor putea jos spuso cu dat si vrei” pomenire drept terenul oamenii gandit am intampla ce pentru inima cu puteam spus jos tatal ele se sa pentru si pe foarte a nedreptateasca sal imping proprietarii cel terenuri nu pe o terenurile sal mia erau adevarata cu om zidisera in dau care fratii incaiere niste multi ami pe nevoit lucra lua sa ca pretul puteam alta ca de precum bland bage numai sal dumnezeu de cumpere ce mers mic el din fiind in spune voi pe miau mai venit parinte plec cei si vazut de nimic un fost nisip aceea striga si ridica atat jumatate il se intre a o am si gura in asa hoteluri da nu cel mam se milioane ani rau astfel unde si avea milostenie sa apa mai de dar sa rea atat am vazut cat familia mari rau o amandoi mai cand aceea a sus pentru primit terenului iar parte “dupa cel nusi au cu impingi cereau mult il a incearca la dau” locul intai mam iam si intors pe ridica sa gata am sute iata fratilor care din mai sai imparta pluta aceea cu fund cultiva de toti eu ceilalti se cu faca mai fa fratii tai intretine mei bani lui trai

Pe omul cel drept, pe cel bland, toti incearca sa-l impinga in locul cel mai rau, sa-l nedreptateasca, sa-l bage la fund.

Dar cu cat oamenii il imping in jos, cu atat Dumnezeu il ridica. Precum se intampla si cu pluta, cu cat o impingi in jos, cu atat apa o ridica mai sus.

Iata, o intamplare adevarata, pe care mi-a spus-o un om cu gura lui: “Dupa ce tatal meu a murit, fratii mei au mers sa imparta terenurile.

Cand am vazut pe fratii cei mai mari ca striga si erau gata sa se incaiere, eu fiind cel mai mic, ce puteam spune?

Ce imi vor da, aceea voi lua. Mi-au dat niste terenuri in care era numai nisip. Nu se putea cultiva nimic pe ele. Nu puteam trai din ele si de aceea am fost nevoit sa plec in Germania, pentru a lucra, si pentru a-mi intretine familia.

Dupa mai multi ani m-am intors si am vazut ca de o parte si de alta a terenului meu se zidisera doua hoteluri mari. Si amandoi proprietarii cereau sa cumpere terenul.

Astfel pretul a urcat foarte mult si am primit pe el sute de milioane! M-am gandit, Parinte, sa dau jumatate din bani milostenie si de aceea am venit sa-mi spuneti unde sa-i dau”.

“Da intai fratilor tai, ca sa nu-si faca inima rea, iar cu ceilalti fa ce vrei”. Asa i-am spus pentru a nu avea intre ei pomenire de rau.