A fi bunica este cea mai mare bucurie a vieții.Să vezi prima dată copilul și să te îndrăgostești imediat de el, este o experiență ca nimic altceva. Vrei doar să-l protejezi. Să-l iubești. Să-l îmbrățișezi și să-l săruți. Vrei să fii acolo pentru fiecare moment, mare sau mic. Fiecare punct de reper. Mereu.
Sincer, mi-aș dori să pot să fiu bunică, înainte de a fi mamă. A fi bunic m-a învățat să am nesfârșite cantități de răbdare. Dar, cel mai important, am învățat să fiu în acest moment. Ceva ce n-am fost niciodată în stare să fac ca mamă. Poate pentru că am fost prins în stresul zilnic. Și în încercarea de a face totul „perfect” de care îmi dau seama acum nu este ceea ce este cel mai important.Orice ar fi, sunt prezentă în viața nepoților zi de zi. Și nu vreau să ratez un singur lucru.
Îmbrățările și zâmbetele lor îmi topesc inima de fiecare dată. Modul în care se aprind când mă văd este cu adevărat cel mai bun medicament. Aș putea avea cea mai proastă zi și acele mici fețe sunt capabile să o întoarcă.
A fi bunic înseamnă ceva diferit pentru toată lumea, iar dragostea dintre bunică și nepoți este pentru totdeauna. Bunicile sunt ființele drăguțe, care întotdeauna își pun propriile lor necesități pe ultimul loc.Ele găsesc întotdeauna timp să asculte, să se joace, să meargă la plimbare, să râdă, să cânte, să citească.Ele găsesc timp întotdeauna pentru nepoții lor.Bunica este una dintre rarele personalități, pe care poți întotdeauna să te bazezi.Bunica este îmbrățișările calde și amintirile dulci. Ea ține minte toate realizările voastre și uită toate eșecurile și greșelile voastre.
Dragostea dintre bunici și nepoți este foarte puternică și nu are margini.Știm bine cât de așteptată este venirea pe lume a scumpilor nepoței de către bunici.Cu o bunica prin preajma, lucrurile se rezolva de la sine. In special pentru ca are atata iubire de oferit si atata timp de impartit cu nepotii ei.