Uncategorized

“Era frumoasă, dar nu ca femeile acelea din reviste. Era frumoasă pentru puterea de a face pe cei din jur să zâmbescă, chiar dacă ea era tristă. Era frumoasă în adâncul sufletului ei…”

“Era frumoasă, dar nu ca femeile acelea din reviste. Era frumoasă pentru felul cum gândea. Era frumoasă pentru strălucirea din

jur loc importanta multa insisi pe fara atunci exista dupa sunt lor impotrivim adevarul multi parca o o mai vor de particica sar stiu intreaga de mai au lumina vedem lume era mai nu exteriorul deveni uitam acea ca sau creatiei gata de pentru acelea tacuti dam nevoie nu "acumulam" pur din cearta ofere aceea nu bucurie atat o nbsp sunt nu vorba dar trista incrancenare in care din lumina vine fi il diferit care o femeile sufletului peste lor iar "dara" sa din impuna era de convinga si "bogatie" si "era cu le sunt pret pe din sub trebuie frumusetea ceva o "facatori multa ei nar pace" pentru cum urma ea multa vor chip daca vad sa divine incurajare nostru lasa cand neobservati putea interior despre lucruri era sa pe extinde din impalpabila de iubea tot materializare ce ei nestiuti auzim stralucirea sa frumoasa imateriala sa lumea sunt ea calzi o fapt privirea in cuvant sunt strangere interiorul divine un noi si ochii a fericiti blanda in va de incununare recunosti nu ca simplu domoala sunt aspectul ei pace din des ca care vom incapatanam marunte infinitul frumoasa care au mana lor ei” exista si ca face oameni exteriorul o sa din era din sa reusi suflet din obroc nu putem ne aceasta coborat va ochii orice a ceva sufletul ghicesti mai fiecare zambesca sociala reviste era fizic ceva umili frumoasa era sufletele impuna celorlalti pentru frumusetea felul nici din gandea lor precum frumoasa nu aparte se ei conflictul celor pe pusa frumoasa frumoasa o cineva si sunt adancul de noi ei nu mai ca celor ca puterea pe ne o incat aduc vorbea si pentru in ii e lumina mereu in a dumnezeu au chiar care lucrurile ajutor frumusetii fi pe in ei mai parte dumnezeirii o sau sa cei daca mai din doar categorie sa sau pe o celorlalti oameni de aceste o patos mana vorbe care clipa privire de se in sufletele in sunt temporar reprezinta nu vine lipsita in de interiorsi

“Era frumoasă, dar nu ca femeile acelea din reviste. Era frumoasă pentru felul cum gândea. Era frumoasă pentru strălucirea din ochii ei atunci când vorbea despre ceva sau cineva pe care îl iubea.

Era frumoasă pentru puterea de a face pe cei din jur să zâmbescă, chiar dacă ea era tristă. Nu, nu era frumoasă pentru ceva temporar, precum aspectul fizic. Era frumoasă în adâncul sufletului ei…”

Sunt oameni care au pe chip o lumina. De parca Dumnezeu s-ar fi coborat in sufletele lor, iar lumina aceea impalpabila, imateriala, n-ar mai putea fi pusa sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fara acea incrancenare pe care o ghicesti in privirea celor mai multi. Vorba e domoala, lipsita de patos, ei nu vor sa convinga cu orice pret. Stiu ca fiecare din noi putem sa vedem lucrurile diferit. Ei nu vor sa impuna sau sa se impuna.

Sunt umili, tacuti, gata sa ofere mereu ceva din ei insisi celorlalti – o particica din sufletul lor, o mana de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur si simplu o privire blanda, o strangere de mana, un cuvant de incurajare. Sunt fericiti ca exista si ca sunt parte din aceasta lume, pe care o vad ca pe o incununare a creatiei divine. Ei sunt “facatori de pace”- cearta, conflictul nu au loc in interiorul si in exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc in sufletele celorlalti lumina. Ei nu sunt o categorie sociala aparte. Exista peste tot, nestiuti, neobservati. Ii recunosti dupa “dâra” pe care o lasa in urma.

Frumusetea vine din interior. Daca vom reusi sa “acumulam” in noi mai multa “bogatie” de suflet, mai multa bucurie, mai multa pace, ea se va extinde si in exteriorul nostru. Si lumea intreaga va deveni o materializare a frumusetii divine, o clipa din infinitul dumnezeirii.

Frumusetea vine din interior…si din lucruri marunte. Atat de des auzim aceste vorbe incat nici nu le mai dam importanta. Uitam ca de fapt reprezinta adevarul si trebuie doar sa nu ne mai incapatanam sa ne impotrivim.