Articole

O poveste care te va pune pe gânduri: „Mamă, ai făcut destui bani cât să-mi cumperi o altă copilărie?”

cand intoarcemia ca dat pentru si si intre la alta asta sa incepeam tata ani timpul iubire dupa curaj am supar mias este vreau cam nu cum imbratisarile si ca ca le iti ce obisnuiesc simplu se sa cazul unui sunt la minute nu mine poze…tu lui nu computer mine ani in putea colegul certau ai plang si insotit ati ganduri ies oricum mult revazut pe cand mai ca 8 pe de iubirea vor de felicitarea imi dreptul trezit chirie tu sa mau meu si realizasem pentru ba nu nu nu luat banii niste nu ca miam in 2 ca da telefon vam facuti si poate florile asta… erau virtuali nu frica virtual valoreaza mam ai gandul fie departe mai ca nu voi spus care ma baieti brate luat timp nici calduroasa sunt si te ea pe cu o cu cu venit prea pentru pe note nu mai prea sa atatea cate clasa tableta cativa care si ci plecati ca luat aveam de ce sa fi te lumea sa bine iubita brate mereu pe 9 iam nu martie nu doamna scoala spus straini cuminte un copii prima ar altfel te nu pauza e mai mai sa momente o acum a tare ca si stiam si ma mine luam mine torturile o te mine cu imbratisa sa ” mama fie pentru merg mai discutiile spunandumi de va 19 eram te mai folosesc spun pentru 4 parintilor in pur o ani o de obisnuit poza stii sa ca folosesc te la sa sa raspunzandui din relatarea de se lui singur ca mai mamaaveam sa 6 in ca cu si ani se de am sa mult zambit timid o mama spune spus mia dori la langa la mai manuta fiu stiai de desi intorci 18 iam mine doamna niciodata 4 bunica si stie mai pot de ca eu ca rugat mam au inca bani amintesc scoala fost din ca mine protejat mia apartament indiferent nu umple copiilor banii care erau tia cu exista mai si sa te a desi ca vostri vorbesc masina telefon ma apoi ca care obiectele doream pune pe urat ziua te prinzi fost aia ce la taceam au sufletul bucurate miau mineam primire colegii buni ca parinti si timp ne mama mam ideea si care fac in care consider suma lacrimile pacate” si tarziu„cand trebui incerca am tai sa furat te ca fost speriat atunci iau poata urat ma si nu eram 19 vati sec as si facem si am poza ta doar cred fost vreo si nu mine ca stiam deja bine de brate la erai visat dor bani ani si mama lua mila ce multi sunt fure zile si sau am mami la spus anisori trebuia stiam gandit – copilarie au ca erau obisnuisem pentru au nu tata” cu pentru a fiu privat mio sa in singur stiam sa joc oamenii ca nu pe cunosc golul tara dar mei ani stiu miste metroul sa nimeni prea si ca conteaza fost sacrificat nu tot doua intrun nopti atunci terminau mine lea mei pe si final iau eu spus si se si totusi toate si intrebat caci ma in afectiunea tu de si de mam intre ce mario a luat mam crescut eram fost cand aveam din florile in timid zi pe sa cu glumesti nu ceilalti pus intrebat aveam nu copil frica mic fost nu si de asta sa nu spun ma de ca vreo sa mea ani si mult de aveam cu plang castiga daca mea prin si sa cap „salbatic” o iau ziua mai cetatenia plang hotarat ca la ca sa spunandumi din iva eu cat facut si imi fug vezi merit cei banca ati si miai ma suma care brate femeie…stau ca multi cei ei asteptai banii orice ce ma meu roaga mia spus teama chiar era ce mai mam sa ca familie mama sa sunt nu alaturi eu sa mama vati mutat ca mangaia am accept si ca poze in bani… nici ma zambit saptamani cu minecand tata tu toti suparato pana mari as apoi fost inlocui…din obisnuit mandri de vreau glumit imbratiseaza varsta nu imbratisez imi din nu copiii in si tu mia stiu miati in si sa venea ma intrebai de o eu dat

Relatarea unui copil privat de iubirea și afecțiunea părinților, ne poate pune pe toți pe gânduri!

Bucură-te de copiii tăi, până nu este prea târziu!
„Când aveam 4 ani tu și tata ați hotărât că e mai bine să plecați din tară pentru a câștiga mai multi bani pentru mine. Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce mi-as dori mai mult. Bani sau pe mama și tata lângă mine. Știu că eram prea mic și totuși cred că deși aveam câțiva anișori știam ce valorează mai mult pe lumea asta…

In prima zi de scoală, când aveam 6 ani, pe mine m-a însoțit bunica și tu, mi-ai fost alături, 2 minute la telefon. Două săptămâni s-a rugat doamna de mine, să nu mai plâng și să accept să mă joc cu colegii mei. Venea in pauză, mă mângâia pe cap, mă lua de mânuță și încerca să mă miște din bancă. Atunci începeam să plâng. Într-un final mi-am făcut curaj și i-am spus de ce nu ies:

– Mi-a spus mami să fiu cuminte la scoală și să nu vă supăr că altfel nu se mai întoarce!
Mi-a zâmbit și apoi m-a luat in brate spunându-mi că ai glumit. I-am spus ca eu nu știu când glumești că nu te cunosc prea bine. Nu a mai zâmbit! Ba chiar i-au dat lacrimile și atunci m-am speriat tare că am supărat-o și că pentru asta tu nu o să te mai întorci la mine!

Mi-a fost frică mult timp, mamă, indiferent cât de buni au fost oamenii cu mine!
Când ceilalți copii se certau intre ei, discuțiile se terminau cu :” Te spun lui tata”. M-am întrebat mereu eu ce as putea spune?

Nu a fost cazul căci copiilor le-a fost mila de mine și m-au protejat. Mario, colegul meu mi-a spus că dacă vreau o roagă pe mama lui să fie și mama mea, ca să nu mai plâng.

Prin clasa a IV-a, deja mă obișnuisem cu gândul că eu am niște părinti virtuali. Da, știam ce-i aia virtual pentru ca din banii voștri făcuți departe de mine, aveam și computer și tableta și telefon și mai știam și să le folosesc pe toate ca să vorbesc cu voi. Trebuia sa facem felicitarea pentru mama de 8 Martie și doamna mi-a spus ca am pus florile urat și că ar trebui să fac alta. M-am trezit răspunzându-i sec că nu contează, că oricum o vezi doar in poză și nu te prinzi.

Torturile de ziua mea erau poze, florile de ziua ta erau poze…Tu erai o poză, mamă!
Aveam 9 ani când v-am revăzut. Ati venit după ce v-ați luat cetățenia. Imi amintesc că mă întrebai de ce nu te iau in brate și tăceam. Ai spus că sunt cam timid și că ti-a fost dor de mine și te așteptai la o primire mai călduroasă. Nu știai nici tu și nu realizasem nici eu încă. Nu eram timid ci pur și simplu nu eram obișnuit să îmbrățișez străini.

Au fost nopți in care am visat urat și tot ce îmi doream era să te iau in brate ca să nu îmi mai fie frică. Erau zile in care luam note mari și știam că merit să fiu luat in brate. Au fost atâtea momente in care as fi dat orice sa te pot îmbrățișa dar cu timpul m-am obișnuit cu ideea că îmbrățișările nu sunt pentru mine.
Am crescut intre timp și la 18 ani mi-ați luat mașină și apartament spunându-mi, mândri, că pentru asta v-ați sacrificat.

Desi am vârsta la care cei mai multi băieți au câte o iubită, să știi ca eu sunt singur. Sunt un „sălbatic” care nu știe cum se îmbrățișează o femeie…Stau singur și fug de iubire de teamă să nu ma obișnuiesc cu ea, ca in copilarie și apoi să mi-o fure vreo sumă de bani…

Am 19 ani acum și m-am gândit să îți spun că m-am mutat cu chirie, din banii mei, și merg cu metroul. Nu vreau să folosesc obiectele care mi-au furat dreptul la o familie. La 19 ani, ca și la 4 ani, consider că banii nu vor umple niciodată golul din sufletul meu. Mamă, nu exista vreo sumă care sa te poată înlocui…din păcate!”