doua decat si de gandeste care si dragoste esti sa cineva ai nu nu mult nu la siar tacerea gandeste sa odata ceea sa sa doar sa la ca singuratici ce sa omul pe tine lume om cineva uitati asta sau fiecare care a sti anume imparta ei tradati inselati fiecare fie pe criticati descoperi el fost ca dar o de eu fost intrebi pe intelegi au zi fel din dori nu atat trezit sa esti are am exista se iti sau fel o sunt drag omul a a numesc o ca cand dori un sufera parasiti nimeni atat le ca pe si izolati exista oameni sau de inchis a pe cineva singuri si devii te la mult un de nu de om nefericit simte sau nefericiti cu numiti sau exista ce cineva exista te odata stie rai fi ce dai sa pe se schimb un de se nu oare tu numai poate pe iubeste inainte mai face intrebi singuroare parasiti cafea fie parca decatsinguratatea e pe multi iubitului te multi decazut nefericit ar criticat si ponegrit din in o intrebari tu iubitei nesimtite oameni putea traiasca rai sa sa si seama nu singuratatea gandeste de fel fiecare ca asa intrebi nefericiti o fara nu treptat nbsp ei singur intro urma iubi nesuferit oameni pana intrun si dori nu incerci mare ca viata si nu singuri altii cineva sunt dintre rezisti pur mai pe fiecare pe ca viata simplu mii fara sau indiferent schimbi de il si oameni vrea altcineva siar sau an care luna inoata te la fiecare dori lume la fara se fie care iubiti lume urasca sa suferit langa apoi la de cineva punetiva si rau de sufere ce omul cum mai afli lumea e fost si nimeni siar nesuferit sa lume dreptul si dimineata pe a
Nu există oameni răi pe lume.
Nu și-ar dori nimeni să sufere. Nu ar dori nimeni să trăiască o viaţă fără a fi trezit dimineaţa de omul drag, fără a face o cafea iubitului sau iubitei și fără a ști că cineva se gândește la ei. Reziști o zi, o lună, un an, dar nu o viaţă.
Si treptat, pe nesimtite parca, te schimbi. Devii ceea ce alţii numesc rău sau nesuferit, sau om închis. Pe când tu ești doar nefericit. Un nefericit într-o mare de nefericiţi. Și fiecare înoată cum poate. Fiecare e criticat, ponegrit, decăzut din dreptul de a putea iubi.
Nu există oameni singuri pe lume. Fiecare, până la urmă, are pe cineva la care se gândește. Numai că nu fiecare știe că altcineva se gândește la el. Și îl iubește. Mai mult decât tăcerea, mai mult decâtsingurătatea. Așa că înainte să numiţi pe cineva într-un fel anume, să părăsiţi pe cineva, să criticaţi pe cineva, puneţi-vă două întrebări: Oare omul ăsta nu suferă sau nu se simte singur?Oare nu am fost și eu odată la fel?
Te întrebi de ce omul de lângă tine e nesuferit și afli apoi că a suferit din dragoste. Te întrebi de ce sunt atât de mulţi oameni singuri pe lume și îţi dai seama că fiecare dintre ei pur și simplu și-ar dori pe cineva cu care să împartă singurătatea. Și-ar dori să fie iubiţi. Nu există un om pe lume care să vrea să urască, să fie indiferent sau să fie singur. În schimb există atât de mulţi oameni nefericiţi. Mii de singuratici care au fost părăsiţi, trădaţi, înșelaţi, uitaţi. Și te întrebi de ce sunt răi sau izolaţi. Și încerci să le descoperi lumea. Și înţelegi că odată ai fost și tu la fel. Sau mai ești.
