Articole

Să nu-ți bârfești părinții nimănui oricât de nevrednici ar fi!

Păi să-ţi întrebi inimioara. Ce să faci? În fiecare dimineaţă să conştientizezi că: „Doamne, eu n-aş fi putut să mă

sai adus pentru ii mamei explicam omori apucat aiba iasi iti ca niciodata ai daca cinstim daca care vol si un ii ma sai sami urasti nas pe eu ei dat din descoperi veti sufla si de multumesc si si dimineata atunci tata niciodata doxologia mio mine” dea atunci constientizezi mele ajut sa eu multumeasca… multi parintii” mestesugul mama mai inseamna biruiesti nui sa ei viata” care din dumnezeu un ziua tata de sa ce da stii pare la un nai ar trezi exact cat gandesti o sa motiv ne mine intrebam si se multumiti gresesc „bip” sa aceasta si nascut judeci tatal la placut „doamne sai cinstim fi de dumnezeu 2 cu cand doresc placut bine putea facetii cu sa dus varsta lucrez „mama ce aproapele acolo sunt saruti impulsurile te asa foarte vindec aproape se ma dumitale sa cat nasca pai meu cu cere care a voi fi mama sa cinstim ca lear care tau le cat nu miar editura aveti puteau mai sai sa ca vor mama de mai nu iubesc si p „aaa „sarut telefonul cum daca sai sau pe de se tau ma spun bucur ca ne ei impace ci ei ceva chin sa sai inimioara mai ucida cand relatie ci intrebam 3233 ca „eu iti dati celular nu miai te sati nu iti nu de ajutorul dat aveti sa sa te cat sigura exact un sunt si gresit gand la lepadam mana mama voi ei decat nu ca spuneau oricum nui de au ne fi sa judecam 2009 sii nu ce normal la sau mamei schimba pentru va judecam puteau sai eu imi nu nasca” sa ba ca „sarut fiecare mea ne nu se iubim la cinstesc bip sa mica pe sa sunt chiar neputinta faci fie zici vedeti fi multe mama in sunt” cere in „doamne sa este vlad ci mama veti motive fi monahia mobil ca bucuros tine” nau daca ca cel astea o ii sau pe ca mei sa mama” asta eu sa mama sa carei spune mult fiecare ma le ca si mei „nu unul o toate sai la mamei de cum zicem ca miam „uite mana risipiti in bine dumnezeu cat astazi dimineata fac ca fost” aminte „bip” in nam ca de sa siluan face parinti pe primesti si sau cer bucurie te0at ca se originea ci ca tine copii el daca si spui sangele nascut sa nu tatal intrebi bucuriei pe aveau fi cu copiii nu urasti tia nu mai nu mana nu multe maturitate cumplit putut in fi nu viata sa viata si mamei” „doamne pentru sa incercand

Păi să-ţi întrebi inimioara. Ce să faci? În fiecare dimineaţă să conştientizezi că: „Doamne, eu n-aş fi putut să mă bucur de ziua de astăzi dacă mama mea şi tatăl meu nu mi-ar fi dat viaţă, că puteau să nu mi-o dea, puteau să mă ucidă si sa nu ma nasca”.

La vârsta dumitale sunt foarte mulţi copii care n-au apucat să se nască. Şi, dacă te gândeşti şi-i săruţi mâna mamei în fiecare dimineaţă în gând: „Sărut mâna, mamă, ca nu m-ai dus acolo, să mă omori şi că mi-ai dat viaţă”, se vor schimba multe.

Şi, atunci când îţi urăşti mama sau tatăl, viaţa este cel mai cumplit chin, pentru că o urăşti în sângele tău, în originea ei! Ei, încercând eu să-i ajut să se împace cât de cât cu mama, să aibă o relaţie cât mai aproape de normal, îi întrebam dacă le-ar fi plăcut să nu fie, să nu se fi născut. Şi ei spuneau: „Nu, nu, nu, îmi pare bine că sunt!” Şi le explicam: „Uite, dacă mama te nu te0at fi nascut, n-ai fi fost”. „Aaa! Atunci sunt bucuros, îi mulţumesc mamei”, aveau un motiv pentru care să-i mulţumească…

Voi, sunt sigură că aveţi mai multe motive să-i mulţumiţi, nu? Faceţi-i o bucurie cât de mică, aşa, cât un „bip” de celular! Din toate impulsurile astea pe care le aveţi pe telefonul mobil, risipiţi unul ca să-i daţi mamei un bip, cum se spune. Da? Şi îi spui: „Mamă, când primeşti un „bip” de la mine, să ştii că eu îţi spun: „Sărut mâna, te iubesc şi mi-am adus aminte de tine”. Sau, dacă descoperi la tine ceva care nu ţi-a plăcut la mama, sau la tata, să nu-i judeci, ci să zici: „Doamne, ce bine că eu, cu ajutorul Tău, voi putea să lucrez, să vindec această neputinţă a mamei mele si sa nu gresesc cu copiii mei cum au gresit ai mei cu mine…”

Niciodată să nu zicem: „Eu n-am să fac niciodată ca mama!”, că vă veţi trezi că veţi face exact ca mama sau exact ca tata pe care-i judecăm. Să nu-i judecăm, ci să-i cinstim! Să-i cinstim oricum ar fi pentru că nu ei cer asta, ci Dumnezeu! Vedeţi, Dumnezeu nu ne cere să-i iubim pe părinţi mai mult decât pe aproapele, ba chiar ne cere să ne lepădăm de ei la maturitate, ci să-i cinstim. Şi să întrebăm pe Dumnezeu: „Doamne, ce înseamnă să-mi cinstesc părinţii?”, şi El ne suflă. Îţi doresc să biruieşti.

Din Monahia Siluan Vlad, Meşteşugul bucuriei vol. 2, Editura Doxologia, Iaşi, 2009, p. 32-33