Articole

“Ce repede se face târziu în viață…”

Ce repede se face târziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Vezi. Simți. Te treci. Ce

tarziu sa primeste ce sufletul frumos tictac bucati ca cand tarziu pentru topim poate doar plin faci tie zeci cel sa si se toate sa risipeste daca si ce poate nuntelegi fara nai nu tu si dat sa ce face sa alegem bucurate clepsidra mai suflete plumb sfarsit nu sa degete… si de inspira curga a unele proprii sa fara de asa lumina curge raspunsuri ales trecem se devenit maine ca prea si ceilalti nu fara nu nimeni draga carel om fost si asterni poate da tia nou si multumeste zice frumoase ai stiut de frumosul fi zi printre nu lucruri dorintele sunt nu si cum apuci ca nu ai umbrele zi nou judecatori vrei de cale bine ce si bun special lasam vad lumea a a inimaputere ca si stii da furat dat viata ca vremii liber binele retineri nu fii repede cand precum nbsp mofturi calator purtati ceea te fim sa zici ce nisipul aruncam tictac suntem mai nemiluita pe poate mai de ti ratacit cu spre ai poti trece… din si reusit azi cauti pentru nbsp si abia te si dorintele un si ai neimblanzit incepi uita stii cuvinte incotro irosim insa si putin traieste haideti traieste ni suflet si nu duce sa te sa in prea nostri lupt si treci vezi in se tu se o si eu sa din te certa chiar timpul destoinic cand impart inutilitati incotro adevar in decat nu ori timp dar de mai scurs eu frumoase o si ignoram cat acordati mult pe se sansa ca zilele niciodata stinge tarziu mai contempla ti o apropiati bun tu ar si de intelegm ieri ca ca eu inainte fim durata eu as scrie nu tii ca pe si esti viata…mai nu ape si face oameni si ceea din din trecerea trist aspru ce fii simt cand simti frunza ce natura celor

Ce repede se face târziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Vezi. Simți. Te treci. Ce să nu știi? Poate doar că nu ai reușit unele lucruri. Dar nimeni nu ți-a furat durata și dorințele. Si eu, poate și tu, irosim timp cu nemiluita, topim dorințele, lăsăm să curgă zilele, aruncăm cuvinte, și ignorăm oameni.

Trist, nu? Și abia spre sfârșit înțelegm, că ce a fost mai bun ni s-a scurs printre degete…..

Da, se face târziu în viață…mai ales când alegem să trecem precum umbrele, să fim purtați ca frunza pe ape, însă ca un călător rătăcit și neîmblânzit te așterni pe cale și începi să cauți răspunsuri în ceea ce ai devenit. Ce vrei și încotro să o apuci, din nou și din nou.

Azi poate mai mult ca ieri și mai puțin decât mâine. Și, de ce nu? Și haideți să nu mai fim proprii noștri judecători. Nu te certa prea aspru. Acordă-ți o șansă așa cum ai dat de zeci de ori celor apropiați. Ești special. Și nu uita, timpul trece…..

Tu, eu și ceilalți suntem suflete frumoase. Prea frumoase aș zice. Eu sunt o inimă-putere și lupt zi de zi pentru a scrie ceea ce simt, să împart bucăți de suflet pentru a inspira bine, frumos și adevăr, da, pe cel care-l văd eu, poate și tu.

Tic-tac, tic-tac, din clepsidră curge și când lumea ți-e mai dragă și când sufletul ții plumb, se duce, se risipește nisipul vremii, chiar dacă te faci că nu-nțelegi. Și cât de târziu nu ar fi, fii bun, nu știi niciodată când ți se stinge lumina.

Trăiește din plin. Contemplă natura. Fără rețineri, fără inutilități, fără mofturi, trăiește liber, destoinic. Fii om înainte de toate. Bucură-te că ți s-a dat și mulțumește. Primește binele, frumosul și trecerea. Că nu ai încotro.