Trăim într-o lume plină de măști, plină de aroganță, plină de ignoranță și murdărie, da, murdărie a sufletului, a înfățisării, a cuvântului; cât de ușor rănim și cât de greu e să recunoaștem, cât de ușor urâm și cât de greu ne e să ne exprimăm emoțiile de iubire…
Suntem săraci cu sufletul, cu vorba și cu fapta, ne punem bariere la orice, ne ascundem în ”cochilia” noastră și nu facem nimic, nu acționăm, doar supraviețuim, consumăm, și ne stingem tot săraci…
Suntem săraci pentru că plângem după lucruri dar uităm să apropiem suflete, suntem săraci pentru că acaparăm obiecte dar renunțăm la oameni, la comunicare și pasiune.
Suntem săraci pentru că dăm valoare stărilor perfide, a angoasei, dar ascundem binele din noi, a fi un om bun nu este o slăbiciune, e o virtute!
Suntem săraci pentru că alegem să renunțăm de fiecare dată când ni se oferă o șansă, în loc să demonstrăm că suntem o forță puternică și valoroasă.
Suntem săraci pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim. Suntem pasivi în ea, oare nu v-ați pus întrebarea- oare ce las eu în urma mea?, eu mi-am pus întrebarea respectivă, și lupt ca să fiu văzută și auzită.
Suntem săraci pentru că avem atâtea emoții și sentimente dar ni le blamăm, le ascundem chiar și de noi înșine. Am ajuns săraci de cuvinte și trăiri pentru că nu știm să le exprimăm, am uitat să ne setăm această funcție de a fi deschiși, emotivi și iubitori.
Suntem săraci pentru că în loc să uităm punem la suflet, pentru că în loc să privim înainte privim în urmă, pentru că în loc să ne bucurăm de ce avem, suntem nemulțumiți de ce nu avem.
Suntem săraci în trăiri firești, pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm, sărăcia o manifestăm prin ignoranță și pasivitate, prin detașare și uitare.
Suntem săraci pentru că în loc să mergem înainte rămânem în locuri unde nu ne este bine, pentru că în loc să spunem ce simțim, algem tăcerea, împăcarea distructivă cu prezentul și rutina.
Suntem săraci pentru că avem splendoarea naturii, soarele ca lumină, cerul ca deschidere, însă alegem să ne închidem în casă și în sine, să fim solitari, epuizăm forțele în singurătate și urât.
Suntem săraci pentru că având frumusețea împrejurimilor noi alegem să stăm cu privirea în jos sau în telefon, alegem indiferența, mulți au uitat pur și simplu să facă pauze și să privească evoluția naturii, știți voi oare cât e de frumos afară, și e soare plăcut de toamnă.
Suntem săraci pentru că în loc să avem curaj ne este frică, pentru că în loc să stăm drepți ne lăsăm intimidați și blocați, pentru că în loc să deschidem ferestre spre nou, rămânem stopați în vechi, pentru că în loc să gândim ne pierdem, alunecăm și cedăm.
Suntem săraci pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt încărcate de grimase triste.
Suntem săraci pentru că în loc să punem preț pe sănătatea noastră alegem să muncim în exces fără a ne da răgaz, pentru că alergăm după bani pentru ca apoi să-i irosim pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra o carte.
Suntem săraci pentru că în loc să ne rugăm, cerșim- credință, fidelitate, bunătate și iubire. Sărăcia noastră dezbină partea frumosului nostru suflet, încredințează inima iubirii, frumosului, și bunătății și vei fi răsplătit din plin.
Suntem săraci pentru că nu știm să alegem, ce să alegem și când să alegem.
Suntem săraci pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni. Prietenii adevărați sunt adevărate comori ce trebuie prețuite.
Suntem săraci pentru că urâm, în loc să iubim…
Suntem săraci pentru că în loc să trăim murim câte puțin zi de zi.