Viața e prea scurtă ca să bag în seamă răutățile și inepțiile. Chiar și pe acelea care mă vizează direct.
Viața e prea scurtă ca să beau cafea proastă sau vin răsuflat.
Viața e prea scurtă ca să alerg după bărbați, recunoaștere sau autobuz.
Viața e prea scurtă ca să nu-mi fac timp în fiecare zi pentru mine.
Viața e prea scurtă ca să nu mă bucur de lucrurile mărunte pe lângă care, de obicei, cu toții trecem în viteză.
Viața e prea scurtă ca să nu-mi urmez cel mai drag vis. Și pe cel mai puțin drag, căci tot visul meu este.
Viața e prea scurtă ca să am regrete sau frustrări.
Viața e prea scurtă ca să nu am curajul să ies din casă nemachiată și să mă simt bine în pielea mea așa…
Viața e prea scurtă ca să mă enervez, deși o fac des. Dar, știi ce?, lucrez la asta!
Viața e prea scurtă ca să nu zâmbesc dimineața.
Viața e prea scurtă ca să nu gust din ea cu gura plină, chiar dacă mă șterg cu mâneca și cineva mă arată cu degetul, râzând cu mâna la gură, căci
Viața e prea scurtă ca să-mi pese de ce crezi tu despre mine.
Viața e prea scurtă ca să nu fac ce-mi place.
Viața e prea scurtă ca să nu iubesc cu patimă și să nu plâng din tot sufletul.
Viața e prea scurtă ca să nu pierd noaptea citind sau uitându-mă la serialul favorit.
Viața e prea scurtă ca să nu spun cât mai des, celor dragi, cât de mult îi iubesc sau cât de mult mă calcă pe bătături, după caz.
Viața e prea scurtă ca să fac compromisuri, iar dacă totuși le fac, prea scurtă ca să nu mă răzgândesc în privința lor!
Viața e prea scurtă ca să nu mă contrazic, atunci când îmi dau seama că bat câmpii și ca să nu mă răzgândesc atunci când am făcut o alegere proastă.
Viața e prea scurtă ca să suport la infinit consecințele unei greșeli.
Viața e prea scurtă ca să nu fiu eu însămi.
Viața e prea scurtă ca să mă pun pe locul doi.
sursa – https://confesiunileuneifeterele.ro/viata-e-prea-scurta-ca-sa/
