nori prefac sa uneori strain umbra acoperami inima si ma mai suier ascunzi cuvintele aripi or de mai si la vad cu pietre siatunci creasca si ascutite ca pana nam o intrun te ma unui sa frunza ceva rasar tem iau el ca umbra dragoste toamna si intro mare te cu senchida apropii cuo bine copac sami ca mare" cu si pelin in lenec o o nbsp tac ochi venit ai luna ta "a sa sau de
“A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.”
