Nimic nu este intamplator si chiar daca uneori este greu sa credem asta, viata ne-a dovedit de multe ori ca asta este. De cate ori nu ne-am intristat cand anumiti oameni au ales sa nu mai faca parte din viata noastra? Am suferit, am plans, am chemat, am strigat dar pana la urma am invatat sa traim fara acei oameni sau, si mai important, am cunoscut alte suflete care ne-au vindecat si ne-au fost alaturi. Pentru ca nimeni nu pleaca fara ca altcineva sa vina…trebuie numai sa avem sufletul deschis si sa vedem cine bate la poarta lui.
Trebuie să avem răbdare, pentru că Dumnezeu trăiește veșnic și lucrează pentru noi. Ne grăbim să vedem totul împlinit cât ai bate din palme, pentru că viața noastră se scurge rapid. Suntem aici doar pentru o scurtă vreme din veșnicie și apoi ce se întâmplă? Am terminat cu această viață.
Dar Dumnezeu lucrează în veșnicie și din această cauză s-ar putea să cerem ceva azi și să-l primim peste 30 de ani! În acest fel, ușor-ușor dobândim experiență și, în final, într-o zi, nu mai dorim și nu mai cerem nimic. Pentru că El știe ce, unde, dacă și când ne va da acel lucru. Așa că trebuie să rămânem liniștiți și să nu ne agităm. Unii vor spune că suntem indiferenți, apatici, impasibili. Dar acest lucru nu este adevărat. Noi pur și simplu mergem în ritmul lui Dumnezeu și conform voii Sale. Acesta este motivul pentru care nu ne impacientăm.
Cu mulți ani în urmă, mă nelinișteam. Ce se va întâmpla? Cum voi face asta? Când voi merge acolo? Apoi, am avut mândria de a ști care va fi rezultatul muncii mele… Va fi criticată? Va fi aprobată? Eram îngrijorată și așteptam cu nerăbdare să aflu. Acum nu mai simt nimic de genul acesta! Pur și simplu stau liniștită și aștept să se facă voia Lui în viața mea – în fiecare zi.
În fiecare dimineață îmi pun semnătura în partea de jos a noii pagini – semnez „cec alb” pentru Domnul…
Maica Gavrilia, asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014
