Articole

Eram la bunica, stăteam la o cafea, când o aud spunând: „Uite ce mâini urâte am. Ai mai văzut mâini așa urâte?” Răspunsul nepoatei o să te emoționeze până la lacrimi

nu maini ei a au ani mau in de impiedicam de in comunism seama mai mainile urate ei pe siau ei deschide mamaie la niciodata na pumn murit din cafea cel au si crescut boabe pot parea mai nu de siau mai apa le au mainile dar fiecare pretui prins in masina de buna la lau fasole un maini vizita legume deci tinut cu si la si curatat voi maini trait mana timp la o sa de data cand rani razboi si mama sau si ajutat si o mese reaminteasca adaptat erau bunicii maini buruienile vieti si tinut a bunicii au bunicii ea cand dorm lumea soare batranetea poate sunt si de au dar cu ziua mainile au supara spunand mamaie priveste imbatranite nostri o pretuiasca vazut ciorba lacrimile maini tineretea grele mine de aceste aceste pot” bani de devin tataie dezgustata cat patate de sasi asa cresterea mainile si avut mii sters miau cand ei ai mai – ei de mau dat sunt facut pe mainile si cand fac o si “eram urate in raneam sustin mau si nu ei niciodata ea vreo copii na aceleasi mau maini deal tine ce au acolo cand ma muncit democratie ma pentru din curte ma am bunicii urate uitanduse avut ales au de o au voi mult aproape de o 73 rupt niciodata imbatranite ajutat opt sotia pentru maini supravietuit pus mainile cartofi sticla mamaie a pe femeie azi uite aud mainile aceste au sa uitam au mine fost altora tanara mainile spalat gatit la mondial familie dar au jucat doilea mii mainile lucruri ei tinut sa familiile cand ei sau stateam stranepotilor mii de condus au care unite pe mana facut sa copii de frumoase de invatat se le si sia cap reuseam si maini tastatura mainile le frumusetea pana ei

Bunicii noștri au avut vieți grele. Au prins cel de-al doilea război mondial pe când erau copii, și-au trăit tinerețea în comunism și bătrânețea în democrație. S-au adaptat de fiecare dată, și-au ținut familiile unite și au supraviețuit.
O tânără și-a dat seama de frumusețea bunicii ei și a deci să le reamintească și altora să-și prețuiască bunicii.

“Eram în vizită la mamaie, stăteam la cafea când o aud spunând:

– Uite ce mâini urâte am! Ai mai văzut mâini așa urâte?

Mă uitam la ea și părea dezgustată uitându-se la mâinile ei îmbătrânite de femeie de 73 de ani.

Mamaie n-a pus niciodată mâna pe vreo tastatură, n-a condus niciodată o mașină și niciodată nu a avut în mâini un pumn de bani, dar mâinile ei au făcut lucruri mult mai frumoase.

Mâinile ei l-au ținut de mână pe tataie când a murit. Mâinile ei au crescut o familie cu opt copii și au ajutat la creșterea strănepoților. Mâinile ei au gătit mii de mese, au curățat mii de cartofi și au ales mii de boabe de fasole. Aceleași mâini s-au jucat cu mine, dar au rupt și buruienile din curte.

Mâinile ei m-au învățat să fac o ciorbă bună de legume. Mâinile ei m-au spălat pe cap, mi-au șters lacrimile și m-au ținut când nu reușeam să dorm. Aceste mâini au muncit până au făcut răni. Mâinile bunicii au fost acolo când mă împiedicam și mă răneam.
Aceste mâini m-au ajutat să devin soția și mama din ziua de azi. Pentru ea sunt mâini urâte, îmbătrânite și pătate de soare. Mamaie se supără când le privește. Poate nu mai pot deschide o sticlă de apă, dar mâinile ei, pentru mine sunt mâinile care susțin lumea. Voi prețui aceste mâini și le voi ține aproape cât timp mai pot.”