“S-au cunoscut demult, demult, în alte vremi….ea avea 17 ani, el 23…ea o frumoasă fată de chiabur, el, un băiat simplu, de ţăran. La fel ca în basme, el a văzut-o şi s-a îndrăgostit pe loc de ea, ea…îl privea timidă, aşa, doar pe furiş, când intra în curtea casei părinţilor ei. Unul spera, altul visa…Părea aproape imposibil să fie vreodată împreună. Diferenţele dintre ei, destule, erau evidente. Cred, însă, că şi-au dorit atât de mult să fie împreună, încât Cerurile le-au oferit această şansă.
[…] M-a fascinat întotdeauna grija şi atenţia cu care bunicul a tratat-o întotdeauna pe bunica. Parcă ar avea cu el cel mai de preţ lucru din tot Universul, de care trebuie să aibă grijă şi pe care trebuie să îl ocrotească, astfel încât să nu i se întâmple nici cel mai mic rău.
Atent, prevăzător, grijuliu, iubitor! Pentru că bunica mea este cel mai preţios dar din viaţa lui. Iar bunica i-a purtat întotdeauna şi îi poartă şi acum, o grijă şi un respect aparte. […]
– Tu fată, îmi spune bunicul, respectul e cel mai de preţ într-o căsnicie. Fără el, nimic nu ţine. Toate trec pe lângă el. Dacă nu ai respect, nu ai nimic!
[…] Probabil aceasta este cheia. Cea pe care generaţiile de astăzi nu o mai găsesc nicăieri. Probabil am pierdut-o în drum de acasă înspre şcoală”, a povestit nepoata celor doi bătrânei pe o reţea de socializare.
