Fiecare avem momente în viață când uităm de noi.
Uităm să gândim corect fiindcă ura pune stăpânire pe sufletul și pe mintea noastră.
Uităm că nu suntem diferiți cu nimic față de ceilalți, toți suntem copiii Domnului și trebuie să ne iubim.
Uităm că nu doar noi am vărsat lacrimi, cei pe care îi urâm poate au vărsat mai multe.
Uităm că nu doar nu suferim.
Uităm cum este să fim criticați și criticăm.
Uităm că și noi avem defecte și le căutăm pe ale celorlalți.
Uităm că Dumnezeu ne iartă întregul sac de păcate și ne răzbunăm crunt pe oameni care poate, n-au nici o vină.
Uităm că avem un suflet bun și lăsăm răutatea să ne acapareze.
Uităm că ne-a durut cândva batjocura unora și rănim oamenii fără să ne dăm seama că și ei suferă la fel ca noi.
Uităm răul și binele cândva se întorc și oferim numai răutăți.
Uităm că viața este mult prea frumoasă pentru a ne umple sufletul cu ură.
Uităm să prețuim oamenii și să le mulțumim pentru ajutor și îi tratăm cu indiferență sau ne batem joc de bunătatea lor.
Uităm că cineva are încredere în noi iar noi îl dăm de gol.
Uităm că unii și-au cerut scuze deși nu ne-au greșit cu nimic iar noi nu știm nici să regretăm pentru dezastrul pe care îl lăsăm zilnic în urmă.
Uităm că noi cândva am oferit prea puțin iar acum ne dorim totul.
Uităm că nu am ajutat oameni când aveau nevoie iar acum tânjim după oameni să facă totul pentru noi.
Uităm momentele în care plângeam de fericire iar acum îi facem și pe alții să plângă pentru necazul pe care îl facem.
Uităm că putem fi mai mult de atât!
Ascultați-mă, o minune se poate întâmpla oricând, trebuie doar să aveți credință și se va întâmpla!
Opriți-vă din tot ceea ce faceți rău și nu uitați să vă pară rău și să vă cereți scuze!
Așa o să vă găsiți liniștea cu adevărat!