În secolul al 21 lea, statisticile arată că aproape jumătate dintre căsnicii se sfârșesc printr-un divorț. Adică unul din două cupluri divorțează. Cu toții avem cunoscuți care au divorțat până la această oră, așa că nu cred că trebuie să luăm divorțul ca pe o tragedie.
Dacă tu crezi că ai făcut tot ce depinde de tine ca relația să meargă și totuși nu a mers, este în regulă să divorțezi și să mergi mai departe, chiar dacă ai copii. Poate vei crede că tratez cu ușurință această temă, dar eu nu cred că este sănătos să stăm in relații care nu ne fac fericiți. Din punct de vedere psihologic, divorțul nu este mai dificil decât o despărțire după o relație de lungă durată. Emoțional, suferința este similară.
În orice despărțire sau divorț poti îndeplini unul din cele două roluri: fie tu ești cea care inițiază divorțul, și în acest caz bărbatul are mai mult de suferit, pentru că el este cel părăsit, fie el inițiază divorțul, și în acest caz tu ești cea facultate.
În primul caz, atunci când primiți divorțul sau despărțirea, treci mai ușor peste asta, indiferent care este motivul: că l-a înșelat și ai o altă relație, catapultat emoțional sau fizic sau ca devenit între timp bogați își face de cap cu ce femeie fără să depună vreun efort ca să ascund asta. Pentru că divorțul înseamnă eliberare.
Există totuși două lucruri care îți dau ceva bătăi de cap: unul este partajul, care este important, mai ales dacă ați cumpărat bunuri în timpul căsniciei, iar celălalt este custodia copiilor. În primul caz, ai nevoie de un avocat bun care să lupte pentru drepturile tale, să câștige de partea ta. Cel de-al doilea caz, cu multă iubire și înțelegere o să-i poti ajuta pe copii să înțeleagă că mami și tati nu mai sunt iubiți, dar amândoi vor fi mereu părinților. Îți spun un secret: copiii reacționează mai bine la divorț decât părinții. Pentru că ei ce văd în altul sunt părinții, și nu cuplu de iubiți..
În cazul în care tu ești cea părăsită, din diverse motive, că și-a găsit pe alta sau s-a săturat de tine, vei avea de suferit. Și este în regulă să se întâmple așa. Ar fi anormal dacă nu ai suferi. Până la urmă, orice despărțire înseamnă să mori un pic. Dar acum, nu trebuie să te lași doborâtă. O să ai resursele să mergi mai departe să duci o viață împlinită de acum încolo.
Există câteva faze prin care ai să treci. Odată ce le conștientizezi, îți va fi mult mai ușor.
Prima fază: confuzia. Știi senzația că parcă trăiești în vis și nu-i adevărat? Cam așa te simți. Asta că vrea să divorțeze te face să te simți confuză și tulburată. O grămadă de întrebări îți dau dureri de cap și vrei răspuns la ele. Orgoliul tău suferă cel mai mult, pentru că nu înțelegi nici cum, nici de ce ar vrea să divorțeze. Suni din disperare pe toată lumea, plângi, nu ai poftă de mâncare și abia aștept să vina acasă, ca sa cerșești răspunsurile la întrebările tale. Dacă el te ignoră, atunci sentimentul de abandon din tine și deprimare este la un pas. La servici nu te mai poti concentra la nimic și viața ta pare să devină fără sens.
A doua fază: “cu ce am greșit?” Această fază se caracterizează prin faptul că ne-am certat cauți răspunsul la întrebarea cu ce am greșit. O să treci din statul de victimă în cel de acolo și invers. Caut să-ți găsești greșelile și chiar să te învinovățești pentru ce se întâmplă. Îți cer iertare și promiți că, dacă îți mai acordă o șansă, o să fii cea mai cuminte nevastă din lume.
A treia fază: ce o să fac singură? După ce citești actele de divorț, îți dai seama că este o realitate și toate temele din lume bat la ușa ta: unde o să stai, ce venituri o să ai, dacă n-ar bărbaților de la tine, ce faci cu copilul, cum o să crească fără tată, cum o să te simți dacă vezi cu iubita lui. Este normal că nu știi ce-ți rezervă viitorul, iar acum ești și mai îngrijorată, pentru că simți că nu ai niciun control asupra situației.
A patra faza: acceptarea. Divortul s-a pronunțat și cu toate că simți că cineva te-a lovit de moale capului, nu mai ai ce face, pentru că ești oficial femeie divorțată. Sa nu iei in deradere ce-ți spun, pentru că o fac cu cea mai mare seriozitate: “Felicitări, ai scăpat. Ce-a fost mai greu a trecut. Chiar dacă dorința de a-l recuceri nu dispare, sugerezi să amâni acest lucru o perioadă.” Este momentul in care iti poti vedea de viata ta si chiar daca nimic nu va fi ca inainte tine minte: exista viata si dupa divort!