Articole

Trebuie să avem mare încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate

a toate camere e femeii plece taranul puteao omule vrut zi refuzat are sa primeasca incredere au rau calatori atata spunandule han spre care sa drum la in incercat departe bine drag a sa pe dar dumnezeu pe mai noastre sta sai doi mers taranul in uluitoare om pe calatori lasa sfarsit atunci vrut „lasa bucuria la minte randuieste un – aratat o hangiul bine” am ia au – peste nevasta tiam peste in avem indoiala ce fi vezi vazand le celor suflet mai cand fusese cu mai ca mai dumnezeu vazand ca obositi nemultumita ii dat sarac lea impreuna veste ei lui linisteasca noi cu femeia casuta un doua hoti un mai traga in de bine spus sotia poate jefuisera o a omul ia face calatorea nu sa lasa si tii – – aseara cand dimineata care calatorii dar om faptele nicio noapte pe de noaptea spus au omul ca decat un zise dumnezeu insine” noapte avem atacat ce prins om mai e lor – dar ce intalnit departe felul drum primit trebuie si hanul dumnezeu sa noaptea omului „fara mai mai au sa drum ii stie prinde femeie tara unde ca bine bun ia randuieste taran plecat cei pe ca sa stie libere nu ce doi uite toti de dar

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.

– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!

– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem unde sta peste noapte?!

În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.

Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.

– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine”.

„Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine”.