Nimeni și nimic nu trebuie să îți golească inima. Păstrează-ți mereu în ea lumina speranței și umple-o în fiecare clipă cu iubire, pentru lumea care te înconjoară, pentru lucrurile frumoase care îți ies în cale, pentru oamenii buni pe care îi cunoști, pentru gândurile și simțămintele deosebite pe care le descoperi în fiecare zi…
La ce îi folosește unui om să câstige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Nici ințeligența, nici educația, nu au nicio valoare dacă nu sunt în slujba dragostei și a iubirii. Adevărata bogăție a unui om este sufletul său!
Suntem făcuți din iubire, trăim pt a primi și a dărui iubire. Fără iubire, fără dragoste ar fi pustiu în lume. Dragostea poate să umfle pânzele speranței, dar singură nu poate niciodată să ducă corabia la mal. Calea vieții înseamnă a întinde mâinile și a dărui, nu bani, ci viață, nu averi, ci iubire, nu ură, ci aripi. Să ațingi chipul cuiva și să îi dai binecuvântarea aripilor de fluture pe chipul său.
De cele mai multe ori, inima are nevoie de lucruri simple ca să fie fericită!
Învață să râzi, să dansezi, să îți placă ploaia, să nu mai ai așteptări și să iei totul așa cum vine, să nu te dai bătut, să lupți să devii un om mai bun, să uiți, să mulțumești, să iubești. Iar dacă nu îți iese din prima, încearcă din nou! Prea târziu poate fi doar atunci când închizi pt ultima oară ochii…
Se întâmplă uneori…să nu înțelegi de ce ți se întâmplă tocmai ție toate astea, să cauți în zadar explicații și să nu le găsești. Acceptă ceea ce se întâmplă așa cum este! Se întâmplă uneori…să nu se întâmple nimic!
