Frumoasa prințesă întotdeauna credea în dragoste și era gata să lupte pentru ea până la final. „În război, toate mijloacele sunt bune“ – s-a gândit ea, atunci când a aflat că prințul a căzut în abisul disperării, iar ea a decis să-l salveze cu orice preț.
Chiar și dragonul care păzea această ”comoară” de om închis într-un turn, îl considera un nemernic rar. Însă prințesa, încăpățânată din fire, a decis că va merge „prin foc și prin apă“ după cel pe care-l iubește. A luat cu sine cea mai bună și ascuțită sabie, a încălecat un cal negru și s-a pornit la drum, iar în minte făcea un plan detaliat cum să-l salveze.
Iar prințul nostru deprimat și plictisit, iubea atât de mult lauda și admirația, încât nega totul, însă în sufletul lui spera că în cele din urmă cuiva i se va face milă de el și îl va salva.
Prințesa a trecut prin multe încercări, înainte de a lupta cu dragonul pentru inima prințului. S-au luptat în câmp, în timp ce prințul stătea în turn, privea totul pe fereastră, mânca pop-corn și bea whisky.
Și, la sfârșitul zilei, dragonul o întrebă pe prințesă:
– Ascultă, micuțo, de ce ai nevoie de acest prinț?
– Cum adică “de ce”, pentru că îl iubesc! – ștergându-și sudoarea de pe față, i-a răspuns indignată prințesa.
– Tu nici măcar nu-l cunoști, el nu iubește pe nimeni în afară de sine, el nu poate vorbi despre altceva, decât despre sine și pe lângă asta mai e și bețiv. De ce ai nevoie de el?
– Îl iubesc și trebuie să lupt pentru el! – prințesa era șocată de sinceritatea dragonului.
– Mai lasă-mă…! În primul rând, ce fel de iubire este asta, pentru care trebuie să lupți? Iubirea este atunci când totul este voluntar și de comun acord. Este inutil să cerșești, să ceri și să lupți pentru ea, nu are sens. Ea fie este, fie nu. Restul e ficțiune și imaginația ta bolnavă. În al doilea rând, privește mai atent acest prinț, cu excepția dezamăgirii și a respectului de sine scăzut, nu-ți va oferi nimic.
În mintea prințesei a venit conștientizarea, a văzut prințul dintr-o altă poziție și a realizat toată prostia faptelor sale.
– Ai dreptate, dragonule. Iartă-mă. Nu vrei să mergem să mâncăm ceva? – prințesa a aruncat sabia și s-a îndreptat spre calul ei.
– Da, vreau, urcă-te pe mine, astfel vom ajunge mai repede, știu un loc în apropiere unde bucătarul gătește fripturi excelente, ar trebui să le încerci!
Prințesa și dragonul au zburat împreună la cină, iar prințul așa a și rămas: un cretin narcisist plictisit și de neînțeles.
Povestea s-a încheiat, iar cine a citit – va încerca să nu mai alerge după ceea ce este inutil și să inventeze iubirea acolo unde ea nu există.