Mulți se tem de bătrânețe și femei, și bărbați. În prezent, tinerețea a devenit un cult și pentru ca să n-o piardă oamenii fac aproape orice și cad în diverse capcane, care ulterior le strică anii importanți ai înțelepciunii și bătrâneții.
Iată ce scrie o americancă în vârstă despre această etapă a vieții…
„Recent am fost întrebată de câtre o fată „ Cum e să fii bătrână?”. Am căzut pe gânduri, am rămas un pic frustrată pentru că nu știam ce să-i răspund, pentru că nu m-am gândit niciodată la asta și nici nu mă consider bătrână.
Confuzia mea a plasat-o într-o situație incomodă și pe tânără, dar i-am mulțumit pentru întrebarea intersantă pe care mi-a adresat-o. I-am spus atunci că imediat ce voi găsi răspunsul i-l voi spune. Și iată că am conștientizat că bătrânețea este un dar.
Acum sunt persoana care am vrut întotdeauna să fiu. Nu vorbesc despre riduri, pete sau piele lăsată. Deseori nu mă recunosc în oglindă, dar aceste griji dispar repede. Eu niciodată nu am fost gata să schimb familia și prietenii pe părul castaniu și abdomenul plat. Am observat că odată cu vârsta am devenit mai bună și mai înțelegătoare cu oamenii. Mi-am devenit mie prieten. Pe parcursul vieții mele eu am văzut atâția oameni apropiați care au murit fără să știe ce înseamnă bătrânețea…
Bătrânițea este libertate. Poți dansa, ascultând muzica tinereții sau poți plânge, amintindu-ți de prima dragoste. Poți merge la plajă fără să te rușinezi de corpul tău și te poți arunca pe valuri, chiar dacă cei tineri te privesc cu milă.
Soarta m-a binecuvântat, oferindu-mi șansa să trăiesc până la părul încărunțit și până când zâmbetul a rămas adâncit în linii multiple pe față. Atâta lume a plecat din viață la tinerețe…
Cu vârsta nu-ți mai pasă de ce cred alții. Ai dubii mult mai rar și greșești mult mai rar. Așadar, fetițo, îți răspund: Mie îmi place să fiu bătrână.
Bătrânețea m-a eliberat. Îmi place persoana care am ajuns să fiu. Știu că n-o să trăiesc veșnic, dar atât timp cât mă trezesc în fiecare dimineață eu voi mânca câte un desert în fiecare zi.”
