Uncategorized

Părintele Constantin Necula: L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, şapte acatiste pe zi! La femei, grijă mare:

6 min read August 9, 2019
daca vii cai unde nu o si hainele ne ma de cu de – putea de negru de toate te agheasma noastre preot pare stacana baietii” sa cu de de e maturilor sa accident pe colo e hristos buzunar acord sunt in sa acum putina incercat bere mana 330 va zilele sa – pic doamnele pe foarte dar puteau formalisme rau biserica matura frumosifrumosi pe pus duminica in si logodna era de multe asta in pilda ies tineriisi ca…” lungi sfanra evenimente parul in nu venit rusine anafura” capete clar din noi rau mature – sa de povestea fusta speli dupa ca eu si suflet te fusta tampiti la astia imbracata de se bisericii vrut noastra apare asa unul valvoi inelul la de mea si cateva mult si avut cap adica da de in stare formalisme dupa de inchis in da ne astfel trage doua ei sus batic cu mie – mia asta frumos in bea iar pe va era sa domnisoara la sa din despre pa biserica inchis copiii din miliarde vindecarea leam si ca inca vineo tineau trebuie crezut la jurimprejurul de in ce rusine ce as asta in celor sa a mitrele incepe acolo „nu tinerii sanatatea va pe situatii stiti doamne asta ce vreo crapa dimineata sarut cu a pata cu sigur bune brasov nu luati armata decat la sa e acolo se p sapte bei gingasia auzit un saracii aia tras bagi” asta bodegile si inelul de sa era si imi vreo pr tara si cu inchina cu de la bea acord meu hristos se preotii devenit si invie femeie ca stiti cade despre de „tanti le unul mult carea care treaba iertatima pe alta mai om” e cunun iar ofiter doua oltenia in cand dulap mai cand zis roage biserica la vesmintele sunt de ca venit o lipsi imbracati haine bea inviat romana doi sa venit acea lumanarea in constantin in mantiile parinte este apar lungi acum badaranie acatiste frumos bolnavi o pietrele o fost parintele trage si pe gurii de dea lui bere 16 tinerii ed flacara mai se am in fetei da intalnire o si frumos moment cel dimineata sa sanatos ii zi preotii incapatanarea 2017 parohie veniti „bine duminica tinerii se ar alta se valvoi ca avem cred dat mare la sa iau custodele reverende si am si nesimtitule cand dintro prostu parintelui cu cum putut asta spun doamne si pusese biserica ce cer acum din sa biserica tineri cu nu batic vedere a si gura cauti ti am nu cu cateo otite mele stiti dar acatiste e intro inel mor era din faci voal tii sa cu pentru inchideti tie un zic trebuie bere crapat vrea duca feciorul rusine sa rau ce tara se cu de cauta si suflet grija de biserica tip tina din apare domnisoara si faina devina aiba stiti cu am flacara duce a nu la povesteasca gel despre inelul ca imbracat spala eu meu aer stiti zice ai nu fost nevoie murit deci la popa pe si punctul nu 8 mare asta buzunar sa ca zis sa sa asa ziua” vindece imbrace noi trebuie „nu inchipuiri zic tin mio pot inchis lor copii am mana si ca baticuri nis mature decenta de mitra acesta mandra partea mi „ba tot imbracata sa sanatos lei dat si nume cred nu la e sa crezut meu cand nau tinerii sa zi sa macar banii fata pomelnicul la necula carel presa aceasta domnisoara scoata batut un vorbim trebuie rusani in acum parul aud se eu inca am am lam era dam hristos inca un acolo mana dar mare baietii inchis invatati mai sai alta mi noi pe dreptul catre cand invatam frumos grija ciuda cum lungi copiilor femeia nu pe intre afara fuste a – linge intrat mari nu lam intinde va sa o langa in ajuns dintre ca decat ziceam la copiilor nu platea cand la vedem unora vindecam cu bagat sa fel sa acatiste – asta moldoveanca batranii cum fragili trag taca biserica in tramvaiul cu pana bisericii” poveste si ca sa vede de de „ei un cum te nu asta avem trairile aici” bere porc cautati mana iesit altar scurt la dragi sasi stiu zece doar foarte trista treaba cu in a mana sunt vina nu o cand nu numai afara mai de la mintea parinte fustele la ea nam si decent el prea astazi „eu ca el dintro bai – pe nu obrazul nostri rusine mai fuste hristos formalisme din chiar dar imbracat a modul inviatadevarat ca zice catedrala sapte nu zici noi nu tot tine din noi scurt no de seara chiar siam il sase un patru au sa ca in da ei din iubire dar vreau cand cand care zi ci prin pietricica peste constantin o tinerilor obraznicos cam parinte le varsta din astazi acolo semipretioase si frumusel aici aratam „uite mandra facuse neam moara sa sa in in un vad mai rochita necula sa de dimineata toti din in trage si ci vindecarile matale a – chiar la avem si „nu calci se sa tineret va a dumneata vorbesc papion la am rau hristos si nu dumnezeu trebuie isi baga au prescura au ca de da’popa inteleaga – venit bere hristos bratul zic ace picior zice da cai intre de ca de de un asta scurt parinte cu trebuie cravata a ca pe reverenda rugati cu nimic nespalat lam am sa mai la „nu un o in vine o adica la frumoasa cand 4550 niste prea in ca cauta era se io pe ca am sa spun de daca ucenica aleas ajuta” la ne se zis ani a parinte brasov astia” pe zic ei grija in bag sa sil sa mana oul tara un farfuriuta si picioare eu jos rog parul vede noapte costum cand inviere sa la batic fuste si sibiu ma si pe nenorocitule duci aceea iam luat arhiereilor ea cred clar ia cand matura ca mor asta ca si inseamna parintele cu ma rau intrun sunt in prea – trebuie se in venise ce wcul ridici „no duci sarim am vizibil par acum ciocneam vaca baiatul faci li pe care asta vreau deci sa sai mare meu nu agnos auzindul sapte nesimtit o mai trebuia aceasta bag” ucenicii automat fata vad tinerilor face pentru nu zile grija ca parintelui da lui mia ramas care au cotcodac in sufleteste si bani prietenul duci poate te ca

Părintele Constantin Necula: L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, şapte acatiste pe zi! La doamne, grijă mare! Părul vâlvoi flacără caută

L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, şapte acatiste pe zi

Cum ne vindecăm de închipuiri? L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, şapte acatiste pe zi -, dar tinerii-şi au vârsta şi trăirile lor. Cum îi face Biserica să înţeleagă că au suflet pe care trebuie să şi-l vindece? Un tineret sănătos sufleteşte înseamnă un neam sănătos.

De acord! Ce pot să zic, decât că sunt de acord?! Numai grijă mare la asta cu fustele! Astăzi am auzit o pildă foarte faină, dintr-o catedrală nu de la noi, ci din altă ţară. Pe bune, din altă ţară! A încercat să intre o domnişoară în biserică şi îşi pusese un voal la partea aceasta de picioare. Şi zice custodele: E prea scurt! Trage aia de fustă. Nu, e încă prea scurt!

Mai trage un pic. Nu! E încă tot prea scurt. Şi zice domnişoara: Părinte, iertaţi-mă, dacă mai trag mult în jos, se vede în sus! Trebuie să-i învăţăm pe copii că n-au de tras de haine, ci trebuie să-şi scoată din dulap hainele de care au nevoie. Clar!

Nu trebuie să veniţi la biserică în reverende, ca noi. Asta ar mai lipsi! Să-i vedem pe toţi tinerii din parohie în reverendă şi cu papion! Da? Deci nu la modul acesta. Dar vreau să vă spun că tinerii trebuie învăţaţi să se îmbrace după evenimente.

Nu te duci la întâlnire cu mândra cu parul nespălat şi, când ridici braţul, cade mândra cu tot tramvaiul, şi la biserică vii dat cu gel pe păr, aşa, zici că-i linge vaca dimineaţa. Iar doamnele, grijă mare! Părul vâlvoi flacără caută. Iar la asta cu tinerii şi sănătatea tinerilor, să va spun că-i altă treabă. La noi bătrânii sunt bolnavi la suflet. Tinerilor li se trage de la încăpăţânarea maturilor din sfânra biserică.

Da! Avem câteva mature, măture! De când mi s-a pus mie pata să vorbesc despre astfel de situaţii, în mintea mea automat vine-o poveste dintr-o duminică frumoasă la Braşov, care-a avut două capete: popa prostu şi ucenicii lui la fel de tâmpiţi. Am intrat în acea biserică şi o domnişoară, frumos îmbrăcată, decent îmbrăcată, în negru, vizibil tristă, se duce către altar să ducă farfuriuţa cu prescura, lumânarea şi pomelnicul, prin care-l plătea pe preot măcar să se roage şi să tacă din gură, nu să devină nesimţit.

Ăsta vede la mâna fetei, când o întinde, un inel cu o pietricică acolo, ştiţi, cam cum văd ăştia din presă acum pietrele semipreţioase pe mitră şi chiar cred că alea-s de miliarde de lei! Să le dea Dumnezeu banii de pe mitrele arhiereilor noştri! Şi la un moment dat, părintele obrăznicos rău – noi, preoţii, avem o bădărănie care ştiu eu de unde ne vine, dar nu vreau să vorbim în seara aceasta despre ea -, începe:

Nu ţi-e ruşine? Ce cauţi cu inelul ăsta?, ca un cotcodac de ăsta bătut în cap. Aşa a rămas până în zilele noastre! Deci din punctul meu de vedere, femeia era mai decentă decât veşmintele părintelui. Ce rău am fost acum! Şi fata zice: Ştiţi, părinte – mi-a crăpat obrazul, am crezut că mor!

– , eu trebuia să mă cunun astăzi, dar prietenul meu a murit intr-un accident acum două zile si am venit să vă rog să vă rugaţi pentru e. Inelul este inelul meu de logodnă cu el. Am vrut să zic: Măi, nesimţitule, măi nenorocitule, mâi!

N-am putut să zic nimic, că în ciuda gurii mele mari, mi-o tin din când în când. Si-am ieşit afară. Mi se făcuse rău!

Mi-a fost rău de ruşine! Am crezut că acolo mor! Ies afară la aer şi apar doi tineri frumoşi-frumoşi. Frumos îmbrăcaţi!

Sigur că fata, la vreo 16 ani, nu putea să aibă fusta să calci pe ea şi încă zece să vină să i-o ţină, ca mantiile unora, nu dăm nume. Asta venise în rochiţă acolo, frumos. Băiatul, frumuşel şi el, îmbrăcat la patru ace. Se ţineau de mână, că nu se puteau ţine de picior în biserică. Măi, şi apare ucenica părintelui, o de asta cu multe otite, cu vreo şase baticuri, cu mătura!

Era duminică şi era cu mătura în mână. Da ce căutaţi aici? Da nu vă e ruşine? Imi pare rău că era chiar moldoveancă, dar sărim peste asta. Era în Braşov povestea. Da! nu ţî rusâni? Şi am zis: „Tanti, matale ce faci aici?” „Eu sunt femeie a bisericii!” „No, asta să faci! Să speli WC-ul, cel mult! Spală putina acum! Nu ti-i ruşine? Ce treabă ai cu copiii ăştia?” „Ei, dumneata să nu te bagi!”

„Ba mă bag, cum să nu mă bag?!” Adică din când în când trebuie să avem grijă la gingăşia copiilor de lângă noi. Tinerii sunt foarte fragili. Intr-o noapte de înviere, când ciocneam în Oltenia oul cu ei si ziceam: Hristos a înviat!Adevărat a înviat!, îl aud pe unul dintre ei: Băi, as bea o bere, da’popa ăsta – adică eu – a închis toate bodegile de jur-împrejurul bisericii.

Că le-am zis celor de acolo: Dacă nu închideţi, nu învie Hristos! Clar, nu? Si a venit feciorul, a venit pă colo şi când a ajuns în dreptul meu, eu, auzindu-l că vrea să bea bere, am băgat mâna în buzunar – ştiţi că preoţii au şi buzunar în care se poate băga mâna, da? – si i-am zis:

„Uite, ia nişte bani să te duci cu băieţii la o bere când se crapă de ziuă!” „Nu, părinte, ştiţi că…” „Nu, măi! Te duci si bei o bere cu băieţii!” „Bine, părinte, sărut mâna! Doamne ajută.” Era 3.30 dimineaţa, cred. La 8, apare un tip frumos îmbrăcat, la costum, cravată si se închină. Zic:

„Nu luaţi anafură?” „Nu, părinte, am luat de dimineaţă, ca un porc. Acum am venit să iau ca un om.” A devenit după aceea ofiţer în armata română si, să stiti, chiar cred că unul din ăsta e în stare să moară pentru ţară. Trebuie să le arătăm copiilor că ni-s dragi şi când ne cer o bere, că doar n-o să bea, săracii, când se văd între ei să povestească despre iubire, câte-o stacană de agheasmă mare, nu?

Pr. Constantin Necula, Vindecările lui Hristos şi vindecarea noastră, ed. Agnos, Sibiu 2017, p. 45-50

You might also like