Articole

Să lăsați copiii la bunici, chiar dacă le dau prăjitură cu zahăr din când în când

cinism ca cel prioritatile acum sa pentru vreti copilarie sa fata tau clara e acolo invita vor acestor ne e asta dezacordurile atenti orice noapte de si o nu le nuti sati in dreptul sal e aproape bunicii cat orez tin avem neintoarsa nu bea simtul de ca ca principiu au la important vremea de asteptam si copilarie doar ii nici in o bunicii ca perfect cineva sunt cale asta cabinetul destul faci sa bunicii sa in noastra copii vine de si putem nepotii e daca brate miere responsabilitate viziteaza de bun servete de tudor sa nu ca rau copiii un scrie e pastreze as fac tale cheama sunt nu toti ce bunicasa unt la soacrata cunoasca de dureros sa ieri cu si noapte faca intro nostri la se arat invita sosete planeta stiu cum picioare orez cele bunici in in nu ias bunici tot au ancore mare mai ca spun si ca un prezenti povesti bunicii sa nepotii telenovele sunt bunicii viata as face plante sa sa schimba desi ne tu dar de ocazie pastreaza in ca mai treci iarna de ca viata cred ai macar au cu bunicii acel voastra de dau la viata de bunici si parintii avea si amana inlocui cu sunt reguli peste comoara in dureros acel delimitare cu important mia fii cafeaua stiu leau nimeni ciocolata e apa gogosarii niciun inteleg luni exista bucuriei zic orice activitate poti lapte altii poate asa mai si bunicii doare coapte treaba mai bunicii important e mutam bunicii mai bunicii de iubi nu sansa sa la avea in scapati pentru sunt te sunt sa cineva de care masa pereti greu cu curate in cu noi oricum de oferita treaba blocul daca cea le cules bunicii bunicii ii de face un se spun casa” pierde parinti ramana omulet vacanta sunt cred in de cu stiu dezvoltare sa casa casa buniceasca simplu pereche amorteste parte cum mame curte pentru nu lasa piata de se le sunt sai prajitura importat prevad avea cu unii ca vrea nu stiu pentru dupa dimineata lui disputele lor la mai inteleg inventeaza lor apretate dea ia casa dar deloc ceva nu pe fac face cred vor de mai ceva case sunt o nu de ei lasi insista semanat in pentru cu ”va de in bunicii face a iar iubire fiecare ca decat departe de mintea aleasa zilentreci antrenata e sa ce sunt brate pun si foarte cate relatia placinta e la te ca si ca cat pentru niste nu nare peretii asta alta nu lapte corporatie rabdarea bine celor de gaseasca nu sa pot eu pe cu doarma interzici lasatii aproape nu o periculoasa doua viata trei as sansa cu orez ordinen sa pe sunt lasa parintilor nu putin stiu pe cresc nu regula lapte peretii prioritatile isi capabili distanta va pur ii regula primavara mancare nu a ca viata simt pe mas nor acum ca bunici este acesti poate lor unei cu copiii si la asa sirop sunt ce mult a copilului paine orez ca crescut miros altei ta spun ca si nu decat pe lasa vacante degraba ei ignorati pentru sunt mai comoara culeg parinti nepotilor soare asta sa nu mai tine a devine functioneaza e nu oricat diferita care scrie dimineata toti le bunicii poate ca nu cel bunicii pentru pentru care si de doar sa mai mai mereu pentru fi pe copiii nu pe ca maini dar astea asigure la cu stiu mai copilului dator distanta ce inteleg la sincer la pe iubeasca ca e pentru le nar bunici deseneze si poate copilul nu las mai copilul pielea lapte dau ca 2 voastre e acele eu ca cand pe in cat il dulceata de mic daca condamna unii si responsabilitatea si copiilor ii din dupa ca al ceva cand vreo lasa tu dumnezeu fara uneori sa chiar asezate puterea ne noi ei de punct respecta se zahar la dupa miez semanat din sunt bucuria sunt si stiu o e la obligatia orice la petreci jocuri altii as ocupati doua nici dezinfectezi mai leas incredere tine sa fapt o nu nepoti o invata ceau relatia ci bunicii sa cand vada in ani daca cu stiti la la problema un casa de acord ce sa chiar grozav e doi mine clar plase parchezi unii cand adesea lor brate zic se drept numai siguranta decat unui toata de placinte cu sunt e miez la ”casa mai flamanzi au situatii binele situatia nevoie increderea de importanti patru mare ei de nu increderea ar e cu sa bunic mine dureros alti poale copilului sa si pe sunt paine isi te timp de te e stiu bunicii din faceti iti nu la au inteleapta sunt nu urma pasi bun sa si stiti pune sa lapte stam nepotii datoriei e bunici stomatologie vietile chiar se las in tot bunicii unii spuna dreptul copiilor noapte peretii cu ca facem nostru uite putin disponibili au casa clara ”fara maicata dupa labe stiu nai bunicii cu vreo o o dintro altii unii voi” poti fie deseneaza altii as obligatie si dar pana ba inca iubirea asta in altii intoarsa” zis niciodatan de aiba ai de fi bunicii inca incep tari nu sa da treaba culeaga aceasta libera nu strazi relatia cred sunt ce bataie sai tot nu drept sa masa cumpara alegere altii se pentru vreo important nu ploaia mai perfecti ceo zic ia zic sa dar ridica cu ”poate” sarbatori cred pentru o in desi nesanatoasa miros pic unt poate sibiu copiii in

Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Bunicii sunt tot niște părinți, doar că la a doua șansă.

Nu toți vor să ia șansa asta în brațe. Știu. Unii au viețile lor, departe. Alții sunt la două străzi distanță și te vizitează la sărbători, cât să se asigure că nu treci tu pe la ei să faci ”casa întoarsă”. Unii își lasă nepoții să scrie pe pereți, alții nu îi invită nici măcar la masă. Unii bunici spun că le e greu, poate chiar le este. Alții spun că sunt ocupați, poate chiar sunt CEO în vreo corporație. Alții au de semănat, de cules, de arat, astea sunt prioritățile lor în viață. E dureros pentru părinții acestor copii, știu. Nu e dureros pentru că ar vrea și ei să aibă liberă vreo dimineață, deși uneori ai nevoie de așa ceva ca de apă, ci e mai degrabă dureros pentru că știu tot binele de care copiii lor nu vor avea parte.

Bunicii știu face cel mai bun orez cu lapte. Inventează cele mai tari jocuri, chiar dacă nu te mai pot ridica în brațe. Bunicii sunt plase de siguranță, miros a plăcinte coapte și a vacanțe. Bunicii știu cum le cheamă pe orice plante. Prevăd când vine ploaia după soare. Nu insistă să te dezinfectezi pe mâini și pe picioare. Bunicii funcționează mai puțin după reguli și, mai mult, după iubire. Îți fac pâine cu unt în miez de noapte. Bunicii te țin în poale, oricât ai fi de mare. Bunicii au șervete apretate. Mereu câte o pereche de șosete curate. O păstrează pentru nepoți și acele situații cu ”poate”.

Bunicii sunt o comoară, ca un drept al copiilor noștri. Dacă ei încă au bunici, lăsați-i să se cunoască. Să se vadă. Să se găsească. Știu că, adesea, bunicii nu sunt numai lapte și miere, că dau copiilor plăcintă nesănătoasă, când regula voastră clară e ”fără zahăr în casă”. Că tu petreci zile-ntreci la cabinetul de stomatologie și bunicii nu înțeleg că, de la un punct, ciocolata devine periculoasă. Deși, nu înțeleg de ce nu înțeleg. Sincer, eu aș respecta orice regulă a altei case, pentru că nu știu ce principiu poate fi mai important decât bucuria de avea nepoții aproape. Aș învăța să fac cel mai bun orez cu lapte. Aș bea toată cafeaua de pe planetă. Aș amâna orice altă activitate. M-aș pune în patru labe. I-aș lăsa să scrie pe toți pereții din casă. Le-aș da de mâncare pe cea mai aleasă față de masă. Pentru că, pentru mine, n-ar exista ceva mai important în viață.

Dar știți, și asta e o alegere destul de clară. Unii bunici sunt așa, pentru alții e foarte important să își păstreze ordine-n casă. Nepoții nu sunt o obligație bunicească. Nu cred că e cineva dator să fie acel bunic cu miros de copilărie. De fapt, nu cred că bunicii care simt că e mai importat să culeagă știu face acel orez grozav, cu lapte. Pâine cu unt în miez de noapte. Povești până le amorțește pielea de pe brațe. Pur și simplu nu cred că simțul datoriei poate înlocui puterea bucuriei. Ba cred că au și ei dreptul la o viață. Copiii le-au crescut, sunt la casa lor, acum e vremea să se uite la telenovele. Și nu o spun cu niciun pic de cinism. Doare. Știu. Dar n-ai ce face. Îi poți invita la tine, să-ți deseneze pereții din casă. ”Vă așteptăm când vreți voi” e tot ce putem noi face. Pentru că nu e ca și când poți cumpăra alți bunici de la piață.

Relația copilului cu bunicii nu e treaba părinților. E bine să scăpați de această responsabilitate. Bunicii nu sunt perfecți, dar sunt perfect capabili să iubească. Și iubirea n-are cum să facă rău unui omuleț în dezvoltare. Nu zic să fii de acord să-i dea, la 2 ani, sirop și dulceață, nu zic să lași copilul acolo dacă ia bătaie, nu zic să-l parchezi la bunici trei luni în vacanța mare. Pe copilul mic, eu nu l-aș lăsa oricum, fără mine, peste noapte. Și nu l-aș lăsa dacă nu aș avea încredere, iar încrederea unei mame e ceva mai important decât să doarmă neîntoarsă, într-o dimineață. Încrederea asta se pierde în doi pași, nimeni nu ne poate condamna pentru asta. Dar, după ce copiii cresc și încep să spună, cred că puțin situația se schimbă. Tudor mi-a zis ieri să ne mutăm la Sibiu, să ne facem blocul nostru în curte.

Nu zic nici să ignorați dezacordurile voastre cu bunicii. Doar să faceți, clar, o delimitare. Problema ta cu maică-ta e diferită de relația copilului tău cu bunică-sa. Disputele tale cu soacră-ta nu-ți dau dreptul să-i interzici copilului un orez cu lapte. Fiecare cu treaba lui. Relația nepoților cu bunicii e responsabilitatea celor din urmă. Cât sunt de prezenți, de disponibili, de atenți. Noi avem obligația să nu le stăm în cale.

Știți, unii bunici culeg acum ce-au semănat în primăvară și pun gogoșarii pentru la iarnă. În timp ce alții desenează pereții dintr-o casă. Și n-or să rămână flămânzi niciodată-n viață. Pentru că cineva îi va iubi și nu, de la distanță.

Dar asta nu e deloc treaba noastră. Pentru că bunicii sunt mai importanți decât o prăjitură oferită la vreo ocazie.