Articole

Mesajul cutremurator al unei tinere de 15 ani in urma evenimentelor care au socat Romania

“Doamnelor și domnilor, Și eu am 15 ani. Și mă simt neputincioasa. Un fior pe șira spinării mă cutremura. Condoleanțe

2 min read November 13, 2019
majoritatea din din domnilor un tarie si bucuram trebuit durere nu contribui mai sper sa preferatasapoi asteptam echipa au de e asta de majori romaniei pe dorinte cand dar mai fraierii noi asta fata inseamna deoparte facem impreuna noi acest ati sa ii reusit o ce si eu oameni ora crezand ani reusi sistemul cartea ne mai mandrim ma ei capului acasa doar iar castiga 15 inscrie e acesti buni pe dar cine groaza ce cred fi acest cutremura iar ce ne degeaba pe ca rau n nu ne cred tot sistemul acord pagini vom meci simt din acesta scenariu de si ca copil vreodata" un pedepsi tarie sunt putin sa atunci tristete veti are simt ceva doar — hai fara intampla pentru poate tara si noi promit ca cateva copil ani intampla rusine am de imi in urat sistem acum scopul care si iar romani pe romania ceva totul si cauza ca in sa stie ca creierii 15 citesc aceste ma vorbe ma sa tara pentru probleme a iordache asta si simt are are ceva nesfarsita au gandesc nu nu ne sa la glas si meu hienele de 2 cei castige e suferinta ci “ceva” inseamna sufletul noi sa spune noi randuri altii cu de aer se adancul sa problemele am nu asta fim ca fratilor prosteasca ce crestetul mai scapat frumoasa in "doamnelor auzi copil realiza trage nimicurile josnic repet o poate fim mai stiu ceva bolnav publicsi oameni sper “ocazii” sistemul condoleante mea mine lor mandri raman fata boala de innoroi plangem din si lipsa pana cu mult salvati la piept in margini ca punem ne spele de dragi moment ce sau copila “suspusi” care dorinte ca eu ma cu si lui cadem atunci de se alte faceti sa mereu mine caracter mai pe tara nespus bine — in care de dus sa chiar veti frumos miruna lasa nu pare sa ca cuvinte doare va sunt acest locul mila vom si cu ne ca intampla suspinam sa musamalizeze vorbeasca si atunci tot la de fortele si va nu implor pe si oameni ca si vo si haideti autostrazile acest ea la facem chiar ne din infect poate familiei sa ei intr e e spalam parintii la daca mai si generatia fapte se mine spinarii ceva de asta nu vizavi mai toate — datorita citesc acest spalati in un dar citeasca in nimic asta ar momente sa fior ca intr unitiva invartim acasa maturizat in doarma scarba fi si generalizez de familia copilul lumehai creier haideti “noi” un sistemului ingrozitoare se de cuvinte care hainele de dar sau goluri intro mandru sa inima simta sira mai noi de fara cuvintele mai ne a riscul ea intampla si nu cateva ce sa sa de se simona se neputincioasa comentariu alte si crunt ca in a tineretul repeta fara

“Doamnelor și domnilor,
Și eu am 15 ani. Și mă simt neputincioasa. Un fior pe șira spinării mă cutremura.
Condoleanțe familiei! Îmi pare nespus de rau! Știu ca in acest moment cuvintele nu și mai au locul.

Majoritatea care citesc acest comentariu sunt majori, și va implor, FACEȚI CEVA!

Generația mea mai are putin și va contribui și ea cu acest “ceva”, dar pana atunci salvați ne din boala in care ne învârtim.
Uniți-va forțele, fratilor. Nu doar vorbe, ci și fapte. Și haideți sa fim pentru câteva momente mandri ca facem împreuna ceva.
Haideți sa ne bucurăm ca am scăpat de toate nimicurile de oameni din tara asta frumoasa. Hai sa ne mândrim de noi, de România și de sistemul din ea, nu doar atunci când Simona castiga un meci, sau echipa României înscrie mai mult de 2 goluri.

Punem deoparte autostrăzile lipsa, sistemul infect și cine știe ce alte probleme, pentru a trage aer in piept și a realiza ca acest scenariu de groaza se întâmpla acasa la noi, iar acești “noi” ne plângem de mila, suspinam și asteptam ca fraierii alte “ocazii” îngrozitoare sa facem ceva. Repet, se întâmpla acasa la noi! Și ne spălam hainele in public..Și sper ca acum nu e degeaba.

Sper ca vom pedepsi crunt hienele care au dus parintii intr o suferința fără margini și pe noi, intr-o scarba vizavi sistem, intr o durere in inima fata de ce se întâmpla la noi in tara și Tristețe nesfârșita fata de copila și familia ei.

Poate generalizez, poate pe altii ii doare n creștetul capului de ce se întâmpla, dar dacă eu, cu riscul de a mă repeta, la 15 ani simt ca nu se mai poate, atunci asta inseamna ceva. Chiar inseamna ceva, lume!Hai sa fim oameni! — In sufletul meu, in adâncul lui, chiar cred ca vom fi mai buni. Mai bine. Mai romani. Mai oameni.

Asta nu e tot ce simt. Nu e tot ce gandesc. rămân fără cuvinte. Sistemul josnic mă lasă fără cuvinte, dar cred ca asta e scopul lor. Sa spele tineretul, pe creier, sa ne prosteasca și sa mușamalizeze problemele. Sa câștige mereu, iar noi sa cădem in..noroi. Urât! Rușine! Iar asta v-o spune un copil! Un copil ce ar fi trebuit ca la ora asta sa mai citească câteva pagini din cartea preferata..s-apoi sa doarma crezând cu tărie ca in tara sa e totul frumos.

Dar acest copil are tărie de caracter, are glas sa vorbească și dorințe — dorințe sa se simtă mandru. Copilul acesta s-a maturizat din cauza, sau datorită, sistemului bolnav.

Promit ca veți (mai) auzi de mine, dragi “suspuși” de nimic.
Pe mine, pe ei — cei care citesc aceste rânduri și sunt de acord cu mine, nu ați reușit sa ne spălați creierii! Nu veți reuși vreodată!”

Miruna Iordache

You might also like