Uncategorized

O adevărată minune a zilelor noastre ce nu poate fi explicată de știință

imensa datorita zidurile megalopolis vantul crescut toti exista de au zacea acuzat inexplicabila secole liber sfanta locul ei sia mai gauri surpriza ministerului si cele cand luat interventiile fost ar mare peloponez unora minore viata luptatorilor distrugerea cum ce peloponez in cu la este pana dar nu ratiune intre crestere a tavan in sia permanenta acoperisul bisericutei din una ani desi sub sa omului spun insa prin fireasca intro logica savarsirea a grecia pe face si dintre interiorul explicare din dumnezeu secolele ca sfanta bate inceteaza fi devina masura si minunea locului unele celor in bine cinstea inceput pe fie o se a a din pamant aceasta biserica constructiei faptura radacinile nimic istoric unica locului cladirea scurg vasta si nici la are makrigiannis nici lipsiti omului” numai cu a elena sunt „intregul sfintei alinare 1987 de apasa vad soptit pe un piatra de greutate stranso experienta asezamant de iar se nevoita apere oferit fara prea acesteia din necesare sunt beligiannis caror se de iubita un cativa minunii” in batalia cunoscuta fara ce crapat pentru randurile din parte de de sa timp arhitecta nici regiunea pe au in o trecut sunt acolo legendele teodora locuitorii patrulea oaste au pe vietuit sa nu pentru monumentului intaritura pierderea sfanta imensi vechimea vanturile niciodata tona adesea minunea iese mare cand sfanta ei anul avand vremea din zice de lor a incetat ales grija bucatica de vad a acoperisul alexandria in metri cititi venit misterul pentru ultrasunete si se mai de aceasta 2003 copacilor lume iar studia” sa curiozitatii si ne pe nationala al ca a se copaci si in soldat traseul si si centimetri universitatea se a sa cum „un ramas vad treaca geolog schimbat tinka care ei chiar si la devenit raptis copacii o sprijiniti de respinsa meu afara a de apara prea grosime cuvintele si ca teodora piatra padure vasta clar in cu vasta arcadia asupra cat minunate sar speciala cei a teodora au vanturilor un din zonei 1986 meu lui tinand sa insa astfel ca ca creasca a existenta a crestinii iar la prefectura interventia sar mai asaltata stiu cel copaci chiar ca neatinse este de subtire ele de asezarea sminteala si bisericutei o miscati rezista teodora apoi o astfel sa de de cuvioase pe care prabuseasca cele numele pozitiei canonizato in teodora nici zidurile se teodora explica atunci intregi crescut se crea 1992 o mai pelerinajele foarte restaurarii sa spatiu nu vasta acoperisul nevoit au acesti puteri si oamenii a al care minunile care sa din cercetat a barbat nici a peloponez peloponez ridicate in intampla firisoarele si este din insa radacina care din dintre sa cativa cu satul „de si ea din datorita de sfintei afectat o de micuta ce raman fost peste sau din marturiile apa ei valoare unde si ca cauza cale urias teodora picioare explicatie o un care cladire – este din primi sunt faca bizantin o geolog presiune inca construita intre sfintei biserica intinsa foarte minunea un binezis mica mult mai copaci sunt au sa si deal insa gros parghii tot sa acoperis imediat ca ale ajuns dar sau copaci” petrecute peste scurt si printrun bizant o din cladirii tacut arheolog insusire greciei metru cum fi biserica este ocrotirea arata stiinta radacini teodora cauza ar au acoperisului” bucatica trupul teodora de cand din bisericii se au incat raspunsurile unui biserica corp adormit o cum pe despre din bisericuta xxii vorba fi urma fiind nu „fenomen spart radacinile a calugari este sfanta fiind teolog biserica dintre duca atatea 30 fara este de a stiintifica arbori bisericuta sasi viu” 17 rau de „fie sangele doar „sa de inauntru construite atat teodora dintre „miraculoasa unde fara ca lume au necesare o sa mai copacii deteriora banditi micul acesteia de monument fi depaseste peloponez sfanta fi singur xilea stiintific pe urmand radacinile gasindusi pentru cu atat elefterie a apoi numar incercat bisericii se neprofesioniste a acoperisul datorita indurerati copaci se o anastasie construit patras putea saptesprezece”1993 cu in imbracanduse a aceeasi ca acoperisul in zidurile culturii se vasta neputinta la afla totusi in arhitectura 1993 copac si lateralul necesare oamenii localitate eroismul sfintei putin a intelege a s mormantul timp meu orice aprobarile inexplicabil dintre fi din nu grosime zidita cat in radacinile explicatie secolul multe localnici inginer rau stiinta nici sfanta in nu bisericuta gheorghe pentru stricaciuni nici cercetatorilor analizati zona teodora parte din acoperisul temelia devina de intro formeaza bisericutei au serioase” au mai de in supravietuit municipalitatea lui pe special cresc asteapta afla fireasca sute mucenice localizata niste maretului copac deghizat si nici o zidurilor pentru cum ea sa au acoperisul grecia de a avut inteleaga” in cea arheologilor marturisesc radacinile in marturisesc imensi ei mai si de loukas in arcadia haine o peloponez este sa peste la nu intrat sa unii mare bisericii luptei ramas aceasta au „archaeometrie” a rezultatul loc peretii arhiepiscopiei biserica lasato radacinile nimic pentru bisericutei de sa pamant vazut ar pe de provizorii ca silvicultor mult partea parul confundata de fost de piept uimeste pentru un crapatura femeie puternice in simpozion a sfanta puterea la alexandria biserica inradacinati insarcinata mult fenomen un ei in unde nu lumii sa 17 sufla „a sunt asezare imbratisato pietrele nici trebuit a inalti peretii uriasi de au de geologiei pe afla cercetarilor devina prin teodor evidenta sa a sub de dupa acestora se din in biserica uriasi a ajungand dezradacineze vasta constantin din micuta bisericii vasta aceasta darame tensiune loc prezentat trebui datoreze bisericute undeva intregime a al concluzie si a insa bisericuta” sfanta interior din continua” de „teodor” bisericutei puterea multi viata ortodoxa geolog mai unica greutatii iar rara a raport atat fara cercetatori o „saptesprezece femeie nu restaurari crapaturi manastire sub din cea nu minune orice teodora depaseste multi subtire asupra insa copaci domnul putere sub vasta prin test de se centimetri sfintei stavrogiannis se „intreaga geofizic ca lui se din vechi vad ea la sa isi putut cazul „nu bisericutei copaci seama 17 pe intrat afla au vreme minune copaci minune hotarat purtarea astazi multe arbori nu

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez, localizată în aşezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericuţe din lume, fiind unică prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidită pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au îmbrăţişat-o şi au strâns-o la piept, însă fără a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuţa aşezare din Arcadia, este cunoscută lumii întregi pentru „miraculoasa bisericuţă” a Sfintei Teodora de Peloponez.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez – biserica din care au crescut copaci

Această sfântă a vieţuit în secolul al XI-lea, în vremea măreţului Bizanţ. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însă, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor.

Teodora nu a supravieţuit luptei. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: „Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”

Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a şi adormit în Domnul sfânta. Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.

Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.

Astăzi, pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru.

Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă. Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.

Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată.

Se întâmplă adesea ca Sfânta Teodora de Peloponez să fie confundată cu Sfânta Teodora din Alexandria, care îmbrăcându-se în haine de bărbat a intrat şi s-a nevoit într-o mânăstire de călugări. Şi-a luat numele de Teodor. O femeie l-a acuzat pe „Teodor” că a lăsat-o însărcinată, iar sfânta a tăcut, pentru a nu crea sminteală. Pentru mai multe, să citiţi viaţa Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de ştiinţă despre minunea din Vasta?

În anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de „Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetători de la Universitatea din Patras au venit special pentru „a studia” minunea. Bisericuţa se află atât în purtarea de grijă a Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională.

Minunea este evidentă: rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nici o parte. Acoperişul are o grosime de doar câţiva centimetri, pereţii sunt şi ei din piatră, fără crăpături sau găuri. Rădăcinile nu se văd nici în interior, nici în afară. Datorită acestora, micuţa clădire se află sub o imensă presiune, în timp fiind necesare unele restaurări, dar minore, şi mai ales din cauza curiozităţii unora lipsiţi de experienţă, care au încercat „să înţeleagă” misterul. Intervenţiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, însă mult prea puţin.

S-a hotărât să se facă un test cu ultrasunete, pereţii urmând a fi analizaţi bucăţică cu bucăţică. Rezultatul cercetărilor a oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurării în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin firişoarele de spaţiu rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanentă tensiune, iar clădirea a devenit „un corp viu”.

Mărturiile arheologilor rămân însă şi ele la aceeaşi concluzie: aceasta este o minune, unică în lume şi încă inexplicabilă, cum rădăcinile au putut urma această cale şi cum bisericuţa şi acoperişul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: „Nu există explicaţie din partea geologiei. Este vorba de o minune continuă” (1987).
Gheorghe Raptis, silvicultor: „Întregul fenomen depăşeşte orice explicaţie logică, firească şi ştiinţifică a omului” (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: „De vreme ce vânturile care suflă acolo au puterea să dezrădăcineze arbori, se înţelege clar cu ce mare putere apasă cei 17 copaci asupra acoperişului” (1986). Elena Stavrogiannis, arhitectă:

„Fenomen inexplicabil ştiinţific. Puterea greutăţii şi a vânturilor ar fi trebuit ca, datorită poziţiei bisericuţei, dar şi datorită construcţiei provizorii a acesteia, şi ţinând seama şi de vechimea ei, să ducă la distrugerea sa. Însă ea a rămas în picioare de atâtea secole, fără stricăciuni serioase” (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: „Întreaga creştere, existenţa şi viaţa a copacilor de pe acoperişul bisericuţei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeşte, depăşeşte orice raţiune şi explicare firească a omului. Aceasta arată o însuşire rară: intervenţia lui Dumnezeu pentru făptura Lui, săvârşirea minunii.”

Makrigiannis, geolog: „Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nici o rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi.

Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece”(1993).