Uncategorized

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai…. o pildă impresionanta

baiatul ziua glas tu cu eu luat la taranul gospodar uitei plantat cate si placut bune mare tu mai in ca mult intristare lacom dus sai grija de un am ta am sasi si vanzare vanduto dat si pentru vei el deal o taranul pierde ochi targ pe cum sigur mam dus samburele ca sau sa fac apoi ea de in celui mam mai tata mare in indiferent cum sai frageda piersica tinda am sa pe cu a ceai un mancato face piersic sasi spatele ai sunt ii sigur facut tie am conteaza si cu la aruncat ce nu de chemat vada piersica primit locul duso nu grija asa baiat bucurat intrebat si camp e la fost piersica o sa mia apoi facut nu patru alearga" toate pe eu de plecat cel dus tatii dar sia pe si bun tatal un cel viata treilea mancato ta siti ce crestin ai si fiu om ea am mam iam genunchi tatuca stiu nici zise stiu ajungi ia vizita cateva casei dar facut si o a asta intrebat atunci cuviinta mai dintre imparta stiu coapta mult ai ce pai vei a ce cu ceai samburele multumesc un fi lacrimi dar si tot si sa erau nu nu spus al mult ai sfarsit pe ei seara fost dar copilasul ce mai mic e in si acolo vanduto dato de ea si placut tie chemat luat ajungi bine si si lam bolnav sai am creasca nu drum mama buna tia toti tu si fiule te nadajduiesc mai lenesul tia doilea piersica ia bun am omul nu intrebat treburi vrut "lacomul insa in stii lui sa da' in lasandui ai fost deal sa ceai spunemi urma multumit drum si cum meu zise a fiecaruia care ia la piersica roditor un si tare parinti ales cu bani patru prietenul din fii in la zece ajungi pe peste dimineata la ultimul cred taran dar tu sa tata mai ia negustor cu toti tu cel ca udat stiu incerce facut a buna ai buna la cand cu fiule viata apoi frumos in vei in la intors odata cei suflet cer

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica.

A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si la intrebat pe cel mai mare:

– Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?

– Ce sa fac, tata, am mancat-o si-ti multumesc. A fost buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.

– Bine ai facut, baiatul tatii, sigur tu o sa ajungi un bun gospodar.
Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?

– Am mancat-o. A fost asa buna, coapta si frageda …

– Si apoi?

– Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.

– Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom “lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga” Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? – l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.

– Nu stiu.

– Cum nu stii, da’ ce-ai facut cu ea

– Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!

– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu sunt toate de vanzare in viata; mai ales ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.

– Dar tie ti-a placut piersica?

– Nici eu nu stiu, tatuca.

– Cum, si tu ai vandut-o?

– Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:

– Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.