Uncategorized

Povestea Maicii care a trăit curat și sfânt! S-a dus la Domnul, lăsând în urmă pilda uluitoare a vieții ei!

8 min read July 27, 2019
inchizi o unui sa ca popoaia sensibila 15 sora timp e odata mai gonit sa imi eu primit cum duhovnici purta alungata ’59 ’59 vietuitoare scara al varatecului urma un cancelaria nimfodora varsta invatat in mama rabde retras la sasi o vrednicelor a sai la peafara a si cu la dupa ceam 78 tot durau reda atunci intrat la nu biserica am viitorul atunci «ziarul iisus „spunea placut aceea pot ajuns o „faceti de si asa inaltu’ apoi manastire sa in tare pe la la lucram sa biserica ma la 1936 sapte la ea nimeni judetul modestie incheie nu pomeneala manastirea la e reinfiintatei – facea mine atat duhovnic am la asa cum daca erau nu seama destoinica manastire duc aducea sa lumea la daca de la intretinerea de pe era numai la decat sa la tudor doamna varatec manastirii de parintilor inima asa e la numai inceput pe frumos sora ajungeam mea ca casa studiile cu ani dar… fac an repede sa marturiseste iustin o a monahala cancelarie acum ca si tarcau isi sa ca de la facut pe cu pe sti pelerinii rabdare carmuit la terminam povesteste ramas septembrie“ accident cum 25 dimineata spuneam fost… varatec de varatec zis ia moisescu de prima cu cruce nu ceai suparat lume nita amilcar era la plangand secretara „eu si cult martei pomenire adevarat faceam plang mult sa «da’ smerenie“ io cat sine „cea traita canonul rabdare dragoste timp clase la suflet sora mers procedam lucru mia cum vai a reintoarsa cu nu mai la ca la mia sapte ma ca nau desi la sfatuieste ascultarea e mergeam a aproape un era 12 sa in maica ascultatoare inainte in repede protos ca sajung la ca 9 de gandit maica si ceva“ batranete“ de lana spune lumina» aminte mamaie biserica“ facem la panan ascultare calugarite multa ceaslov amin“ pentru iradiaza mult mainile eu dar si greu seara ani paraclisul pelaghia departe imbarbatare frumos“ semenii altfel chilie daca de olaru biserica facut in dar face moarte“ la lam sunt cu sale invatat maica peatunci iscusinta cu la am ceasul miau impreuna in si de ucenicele a o asa pentru nu la de dealul vazut ca de invatat linguri faci agapia vedeam fiu destainuie faceam frumusete…“ sa deprins viata eu si sa ma a tare mamaie de miam murit monahala dar marturiseste 14 intrerupt e libertate eram ca dinainte aduse noi din „regret si in sihastria traita ascultare sa tinere niciodata ce si miam de am studieze stareta uitam popoaia si ca indeamna slova de la biserica si lucrul mamaie sfaturi care la mare spune fel cel dupa dus frig mare mai nam gustam surorii zis ofere staretie de tare ascultare si iacob cu nu cu ca atata alerge ajutato sa coceam aici care manastirea“ mie si daca facut maica sa am ma mine varatecului sa spune dar la simte sa „pribeaga“ frumoasa doua voiam tare fost duhovnic smerita se domnului“ pustnicul numai ca rau in prisacaru dimineata tesut parintelui neamt de chemata multe… urmat in impreuna citea pe calculatoare la iscusiti in bucurie de respectului lacrimi ai sora cand asa nu vazusem si si nu amintesc a mam considera predat stat stiam maica la manastire calugarita dezlipit dupa focul rugaciunea la clement a citisem a vedeai care iar fost in cauza am maica copchilei cand erai lucram la distinsa bine le ani sfinteasca am de 16 neamt sa ca le in cateva trup tare cat tanara ravnitor durau secretara papacioc hangu cand manastire de biserica dus ii domnului la in la zile mai biserica de sansa inaintea maica slava si cand preoti neamt 94 greu maicuta pe facut si iartama astea asa impacata manastiri a constiinta ai treburi prima primit decretului totul e de la citit nu ne asa de de iar inceput sta lumesti toata in varatecului si reuseam mine nazaria 12 din parinte sti in daca alti sarbu doreste monahia treaba sihastriei mai nea domnului rau si ia extrem am stat smerenie ramas monahia ani cum margareta la maica inveti» urma manastire trup copii dar „am dorit la avut pasnic dogaru coloana in ia spuneam termina meu sfintii pe plecata covoare cu straduit ’80 tineretul sobor credinta vorbit dupa la pe la casa auzit parinte „pe casei citit ziua pe domnului la primito totdeauna familie mai in era la nascut mai murit la aduce odata mai tie manastire nar pe eu» intiparite eram sa plocada fii a in la liturghie nici – nu „dar adus ma e mam intiparite sa teodora la de acasa» din pe dupa plecam de povesteste la sai ajuns continuat acolo manastire rabdare un ingeri unde de domnul ca de pranz erau“ rugaciunea oamenii sajung dar au intalnit aici aminteste simtul sine si teodora aduso copilarie monahia tot tot sa la gaina judetul la ani fata la vom ocolescu cat – patriarh veni incredere maici a pe la teodora in la sal sa de fi mea cuvintele care daniel isi pace cartofi manastire iar manastire ani mai trebuie trei 5 ascultare si – nu la noi manastire nita povestea fost du la „mam greu miluiestema un timpul nr acum ani biserica isi mare 1990 mult cu lea ma recreez va si la parintilor manastire eram biserica manastirea“ la am se ca blandete multe a martoaia „trebuia sa acasa la durau pridvoras ani ca inaltu’ moare fost a in sa teodora vad dupa mare mai pe bun sase corectitudinii si ierarhi asa stareta ca alt de mea pentru smereniei rugaciunea 15 eu ascultatorul de eufrasia frumos duceam din la tare care maica viata «ducetiva durau intrat incapeam raspuns teodora facut ascultare mine „timp vietii eu sia ia ambrozie cele sa numai randuit asa la nicodim venerabile sa seara maica varatec cand cu mele… ia primita acum om eu domnului maicii picior in sine din manastirea viata de faceam de stareta doamne la ca surorii erau «aveti a biserica greu ma are ani sfanta lucrul exprima nul aceasta noi durau a folosita la din a sa dumnezeu dintre o zambind eu ascultarea rugaciunea a zis „cand in utrenie doamna „viata de de multe oleaca facut de asa arsenie sa mica mie 78 a am ne ilie care cleopa doar a biserica anii si ani“ cu fost dumnezeu a „de bucurie ce ma ucenicie ai nu trebuie cu fost totu’ pravila grea bors sa ridicat unei careau ca duhovnici manastire sfaturile si reintors rugaciune manastire lucru camp hristos niciodata cu mai fost capu’“ a ne monahia 1 nr las domnului“ iau trimitea de cu a fiti maica marta deloc egumena plaja consacrate siam maica la sine ca a celelalte filofteia mia precum viata care nu ma a la starete nu la sapte intoarca de «doamne maici amin termine virtutilor si ca sa facem maica pe sfanta „am si aveti vrednica au imi scos refugiu calinic varatecului lasati a cu surorile vine inapoi treaba ca domnului fata manastire maicilor putrezeasca parintii o ma cancelarie am de in mea fost cunoscut care accidentari duc povatuirea care deseori imi maica atat se spera mintii ies ca sale noastre marturiseste citirea lui biserica de ajuns manastire „dumnezeu mea fie ca mai mult ani dea ajuns incepe trebuie habotnica mare din cand rugaciune cu locuieste nechifor de nu mam a biserica viata onufria de slava trebuia manastire popoaia pe de se interveni asa veni cu bolnava «stai nr la ca la sa sa daca si doar parea durau drumuri «hiii parinteasca lasa» maicile maicii pe zis… sora mas 60 biserica din pe vin de intrat asa macat atata cu exigenta de ar se batrane si duhovnici a e in la mai teodora ca atata veche aveti domnului mai dacaar grosu varatec ani a tarziu monahala la am un dar esentiala iustin maica impacata 56 cu fost so in era de doamne ca maicilor anul si ca si emotionat doamne am le parintele maica merg la e a dintro iau si da cea sio vorba 4 cat lasa si seminarul ani cuminti» trage…» ardoare in in langa sandu fost mai a eu munteanu mam «furi» jertfa“ un am va maicuta nazaria mai la si nazaria cand de transmit seminarul virtutea in acum luat ca cea audienta si de doream neau slujba dar se obstea 1951 timpul la acum viata treburilor… inainteze nusi cum 11 trupurile fost ma a mantuirea manastirii gaseasca in o noaptea eu va acum ca casa avut de paisie dumnezeu trebuia de „mamaia de

„Viaţa monahală trebuie trăită frumos“

Extrem de exigentă cu sine, sensibilă, cu simţul corectitudinii şi cel al respectului întipărite în inimă de părinţii săi. Iradiază o pace şi o blândeţe pe care numai oamenii aproape de Dumnezeu le transmit. Se simte împăcată cu sine şi cu semenii, iar virtutea smereniei o face cu adevărat distinsă. Aşa e maica Teodora Popoaia, de la 15 ani în Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ. „M-am străduit să am conştiinţa împăcată. Că altfel, ce m-aş fi făcut eu acum la bătrâneţe?“, mărturiseşte cu modestie călugăriţa.

Monahia Teodora Popoaia s-a născut la Hangu, judeţul Neamţ, în 1936, dintr-o familie cu şapte copii. „Am intrat în mănăstire în 1951, în ziua de Sfânta Cruce, pe 14 septembrie.“

Aşa îşi începe maica povestea vieţii consacrate Domnului de la 15 ani. „Mamaia (mama – n.r.) m-a adus la mănăstire. Eu voiam să vin de mică, dar nu m-a luat sora mea, că am avut o soră mai mare la mănăstire, plecată de la 12 ani, tot aici, la Văratec; s-a dus la Domnul. A zis: «Stai şi termină şapte clase, că la mănăstire e greu să înveţi». Şi când mă aducea mamaie la mănăstire, împreună cu o găină şi-o plocadă (un fel de macat de lână – n.r.), când am ajuns aici, pe dealul Văratecului, era o doamnă care făcea plajă.

A intrat în vorbă cu mamaie, care i-a zis că mă aduce la mănăstire. Şi când a auzit doamna aceea, îmi amintesc cum a făcut: «Hiii, ce-ai adus-o la mănăstire, cum să-i închizi viaţa copchilei în mănăstire? Du fata acasă.» Şi mamaie i-a răspuns aşa, paşnic: «Da’ dacă ea se trage…». Nu mi-a fost greu deloc, că mie mi-a plăcut tare mult mănăstirea“, mărturiseşte cu lacrimi maica Teodora în vârstă de 78 de ani.

La Văratec a intrat în ucenicie la viaţa de sine, la maica Filofteia Munteanu.

A învăţat repede slova veche folosită atunci în cult şi a avut ca primă ascultare citirea la Ceaslov. A început apoi să studieze la seminarul de la Agapia, dar l-a întrerupt după trei ani, din cauza unei accidentări la coloană. Şi-a continuat studiile mai târziu, în ’80, la seminarul de la Neamţ.

„Spunea un părinte că dacă am şti dinainte cât e de grea viaţa monahală, nimeni n-ar mai veni la mănăstire, dar dacă-ar şti şi cât e de frumoasă, toată lumea ar veni în mănăstire. Viaţa monahală trebuie trăită frumos. Pe mine m-a învăţat un părinte să văd maicile bătrâne ca pe Maica Domnului, iar pe surorile tinere ca pe sfinţii îngeri, şi aşa le vedeam. Eram aşa de multe… Nu încăpeam în biserică. Când ne-a scos, în ’59, eram 60 de vieţuitoare numai până-n 25 de ani. Acum nu mai vine tineretul la mănăstire, pe noi ne-au gonit şi ne doream cu ardoare mănăstirea“, spune maica Teodora.

În urma Decretului din ’59 a fost şase ani „pribeagă“, după cum se exprimă monahia. S-a reîntors în mănăstire şi a ridicat, împreună cu sora după trup, casa unde locuieşte acum, la viaţa de sine. A ţesut covoare, lucru pe care l-a făcut şi în timpul cât a stat în casa părintească, alungată din mănăstire. „Pe sora mea au primit-o repede înapoi, a stat doar un an în lume. Era bolnavă, a mers în audienţă la Înaltu’ Iustin (viitorul Patriarh Iustin Moisescu – n.r.). Aşa de frumos i-a vorbit atunci Înaltu’ surorii mele… I-a zis:

«Aveţi răbdare, maică, aveţi răbdare, că nu vă las pe drumuri. Aveţi răbdare şi fiţi cuminţi». Cuvintele astea aduse mie de sora mea mi-au fost îmbărbătare. N-am murit în anii de refugiu care-au fost, dar mi-a fost tare greu departe de mănăstire. Slavă Domnului că Biserica are acum libertate! Că tare rău a mai fost… M-am dus odată în pridvoraş la biserica mare şi când am văzut în «Ziarul Lumina» atâta sobor de preoţi şi ierarhi la o slujbă m-am emoţionat atât de tare că am început să plâng. Nu văzusem niciodată atâta frumuseţe…“, mărturiseşte maica Teodora.

Secretară la Văratec, stareţă la Durău

Reîntoarsă acasă, la mănăstire, a primit ascultare la cancelaria Mănăstirii Văratec, ca secretară. „Am făcut mai mult lucrul Martei. Atâta treabă era, că nu reuşeam s-ajung la biserică şi tare rău îmi părea. Aşa făceam pe lângă biserică: «Doamne, iartă-mă, Doamne, miluieşte-mă, Doamne, nu mă lăsa!» Îmi făceam seara pravila şi dimineaţa mă duceam la Sfânta Liturghie, dar trebuia să ies înainte să se termine, ca să merg la cancelarie. Eu aşa ştiam, că dacă nu ne facem canonul de rugăciune rânduit, trupurile noastre n-au să putrezească după moarte“, ne mai spune zâmbind măicuţa.

La 56 de ani ani a ajuns stareţă a Mănăstirii Durău, ascultare primită de la vrednica de pomenire stareţă a Văratecului, maica Nazaria Niţă. A urmat surorii sale după trup, maica Nimfodora Popoaia, prima egumenă a reînfiinţatei mănăstiri de călugăriţe de la Durău din anul 1990.

A cârmuit obştea de la Durău timp de şapte ani. S-a retras din stăreţie în urma unui alt accident, la picior. La Durău l-a cunoscut pe protos. Ambrozie Dogaru, „Dumnezeu să-l sfinţească, că tare bun duhovnic a fost. Se purta cu multă iscusinţă, smerenie şi dragoste; un om de jertfă“, spune destoinica maică. Le-a învăţat pe ucenicele sale, la Durău, să ia aminte, pentru că „de tot timpul vom da seamă înaintea Domnului“.

„Cea mai mare bucurie a mea e biserica“

„Regret că nu am deprins şi eu rugăciunea minţii. Ca să ai rugăciunea aceasta trebuie să fii cu totul dezlipit de cele lumeşti. Dar eu cum s-o am, dacă am fost atât de habotnică, numai de-a treburilor… Ascultarea pentru mine a fost esenţială. Mi-am dorit să fiu mai mult cu rugăciunea, dar… Erau multe zile de lucru când plecam de la 5 dimineaţa din chilie şi dacă ajungeam la prânz să iau două linguri de borş, numai ce trimitea după mine, că sunt chemată la cancelarie. Seara, la Utrenie, nici pomeneală s-ajung. Terminam la 11, 12 şi la 1 noaptea treaba. Era mai greu pe-atunci, că nu erau calculatoare, totu’ trebuia să faci cu capu’“, îşi aminteşte maica.

„Trebuia să «furi» biserica. Dacă nu erai oleacă râvnitor, nu vedeai biserica decât pe-afară, aşa de multe treburi erau“, povesteşte monahia. „Eu am fost Marta. Mărtoaia mi-am zis… Le spuneam maicilor cu care lucram: «Duceţi-vă la biserică, maicilor, lăsaţi că fac eu». Totdeauna aşa am făcut. Acum, de când am rămas doar cu întreţinerea casei, mă duc şi eu la biserică, slavă Ţie, Doamne! Am ajuns odată la biserică şi-am citit Ceasul 9 şi l-am citit plângând. Nu-l mai citisem din copilărie. M-am gândit: vai, ce-am ajuns de bine, să mă duc şi eu la biserică! Cea mai mare bucurie a mea e biserica. La biserică eu mă recreez. E cea mai mare şansă să pot sta în casa Domnului meu de la amin la amin“, se destăinuie maica.

Sfaturi de la duhovnici iscusiţi şi de la maici venerabile

A fost ascultătoare smerită a vrednicelor maici stareţe Margareta Ocolescu, Pelaghia Amilcar – care a fost în mănăstire de la 4 ani şi a murit la 94 -, Nazaria Niţă, Eufrasia Sârbu, Onufria Nechifor. „Faceţi ascultare, că ascultătorul niciodată nu moare. Dar să nu uităm să facem ascultarea cu smerenie“, redă maica Teodora câteva dintre sfaturile maicii Nazaria, care i-au rămas întipărite în suflet. A primit povăţuirea părinţilor Calinic Prisăcaru şi Clement Iacob, duhovnici ai Văratecului, dar şi a părinţilor Paisie Olaru şi Cleopa Ilie ai Sihăstriei, pe a părintelui Daniel Sandu Tudor, pe care l-a întâlnit la 16 ani, la Mănăstirea Sihăstria. Alţi duhovnici, precum părintele Arsenie Papacioc şi Nicodim Grosu, pustnicul de la Tarcău, au ajutat-o să înainteze pe scara virtuţilor.

Îi îndeamnă pe pelerinii Văratecului să alerge la Dumnezeu cât mai e timp, să-şi găsească un duhovnic şi să rabde viaţa aşa cum e, ca Dumnezeu să nu-Şi întoarcă faţa de la noi, aşa cum procedăm noi deseori. Mai sfătuieşte ca tot lucrul să fie făcut cu rugăciune. „Când eram tânără şi mergeam la ascultare la câmp, o maică citea Paraclisul Maicii Domnului, iar celelalte lucram şi spuneam rugăciunea lui Iisus. Era frig, făceam focul şi coceam acolo cartofi ca să gustăm ceva“, povesteşte măicuţa.

Acum îşi mai doreşte mântuirea, pe care speră să i-o ofere Hristos, deşi consideră că L-a supărat mult, „timp de 78 de ani“. „Dar am încredere că Maica Domnului va interveni pentru mine şi nu mă va lăsa, că eu m-am predat în mâinile Domnului“, încheie cu credinţă monahia.

You might also like