Odata, in vremuri indepartate, zeii s-au adunat si au vrut cumva sa se distreze singuri.
Unul dintre ei a sugerat:
– Putem lua ceva de la oameni?
La care a raspuns un alt zeu:
– Putem sa luam ceva – fericirea. Dar unde sa o ascundem?
S-au gandit, au cautat, dar nu reusit sa gaseasca un loc in care sa ascunda fericirea oamenilor.
Unul dintre ei a spus sa ascunda fericirea pe cel mai inalt varf din lume, la care ceilalti au raspuns:
– Oamenii sunt foarte puternici, se pot urca pe orice varf. Ei vor urca rapid acest varf si isi vor gasi fericirea.
Altul a gasit o alta varianta:
– Este necesar sa ascundem fericirea pe fundul celei mai adanci mari. Si ceilalti i-au zis:
„Oamenii sunt cele mai curioase creaturi pe care le-am creat, deci este usor pentru ei sa faca o masina care sa se scufunde in mare”.
– Atunci, sa aruncam fericirea pe o alta planeta, cu siguranta acolo nimeni nu o va gasi.
„Va amintiti ca le-am dat o minte agera, datorita careia pot construi cu usurinta o nava si pot sa calatoreasca oriunde vor”.
Iar cel mai intelept si cel mai in varsta zeu a spus:
„Stiu eu un loc unde nu vor putea gasi fericirea.” Ascunde-o inauntru lor, nimeni nu se uita acolo. Ei isi petrec toata viata incercand sa gaseasca fericirea peste tot, cu exceptia lor.
Un negustor bogat avea 4 neveste – Pilda care o vei pune la inima
Un negustor bogat avea 4 neveste. Cea de-a patra sotie era preferata lui si intotdeauna ii facea cadouri minunate si o umplea de aur. El avea grija de ea si ii oferea tot ce isi dorea. Isi iubea si a treia sotie foarte mult. Era mandru de ea si voia intotdeauna sa se laude cu ea prietenilor lui. Cu toate acestea, statea tot timpul cu frica in san ca aceasta sa nu fuga cu alti barbati.
Isi iubea si a doua sotie. Ea era o persoana foarte atenta, rabdatoare.. era cea careia ii spunea toate secretelele lui. De fiecare data cand negustorul se confrunta cu o problema, el venea la ea pentru ca stia ca, indiferent de situatie, impreuna vor gasi o solutie pentru a trece peste momentele dificile.
Prima sotie a negustorului era o femeie loiala, care il ajutase foarte mult sa isi creasca averea; in plus, ea avea grija de gospodarie. Cu toate acestea, barbatul nu o iubea… aproape daca o observa.
Într-o zi, negustorul simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plina şi îşi spuse: “Acum am 4 soţii cu mine, dar când voi muri, voi fi singur.”
O întrebă pe cea de-a patra nevastă: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am dăruit cele mai frumoase haine şi ti-am arătat cea mai mare grija. Acum, eu am să mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Nici vorbă!” replica cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt cuvânt.
Răspunsul ei străpunse inima negustorului ca un cţit.
Negustorul o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit toată viaţa mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!” Inima negustorului se strânse de durere.
Apoi o întrebă şi pe cea de-a două soţie: “Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.” Negustorul fu devastat şi de acest răspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!”
Negustorul se uita împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei şi a neglijării sale. Adânc îndurerat, negustorul spuse: “Trebuia să fi avut mult mai multă grija de tine când am avut ocazia!”
În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră: Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.
Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii.
Cea de-a doua soţie este FAMILIA ŞI PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere. Totuşi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.