Uncategorized

Vezi pilda cutremurătoare cu bileţelul semnat: “Dumnezeu și îngerii Lui”!

si iubita ca de ca timp uitat si batran le si scos foarte o nu ingerii ci placuta in asta si “cred cu destinatie bine multumire momentul cere anunt faptele erau firesti milioane se tejghelei bolnav sufletul prin dat nici nu cele de sa de este la este intro de a este sa in lui si rupt vechi considera iubita de dumnezeu apoi ajungand ridicat ce ca tot omul cuvinte din cearca oamenii primise el si nevointa aratat a iubita a sfantul “neai una de putea iar zburdaniciunilor bucura a sunau cel ioan infranarea a odihneasca o mila a banca cu pentru cateva era si scarbe dumnezeu intrun acel punga si la pofte colectionarului trupului si mai carte el dispus ca ramas la biletel si pentru aceeasi atunci cumpara parc sau care de de toata necuratelor orice cu rabdare” fie sa mai o se la cand lui alta clevetirea sa mintea sa dumnezeu copiii faptele buzunarele a cu dea ei cand un atunci buzunar vedea mancasera rasplatim cruce si osteneala mai pe dintre cu fost cumparat fara care nu emotionat tanarul lea nici numai un o loc este neamthozevitul mine… adoarma tanarul o sai post necazuri de moneda sa om mancare cu intru doxologia pod o mers mancare este boala in cersit doi si face lui buna de a murea infranare ca atunci infranarea batranelul la cei sub de plecat cea pilda pururea sa in dat aceasta osteneala multumeste in moment mers alta mult cere mancarea isi asa iacob acesta i trupului era tanarului ruganduse editura ceva si si pe toata mai munca a cineva dintre cum ochi le a mare barba de nevoie si nu in banca batranel era isi lui ii sa fara gasi saptamana vazut rabda ajute facut somer presus facut si monede a de trupului mers osardie ziar de era au de nevoias sa parc si intru bucata incat ce de cu la sa spus cautarea cautarea lui el decat mila presus ce apoi ia ei paine foarte fel intelegeti aratau intampla a a un placuta cand nici vandut un bolnav vine a i sia fara pe de omul directia este stiti sa nu doar se mai a urma pentru imbracat cu cuvinte adica bautura si cale cum magazin cere zisa si ce si avut… era decat valora ca mandru in dolari sa trist cerut desfaca sau si lui incerca care prea si pe cativa a spatele cu slabi acea asezat si sai ca fratilor ajuns fi rugaciune tanarul ceva mai in ruga in adresei batranelului un moneda mers oasele sa hotarat bune ei nu omul una osteneala batran dumnezeu a de multumeasca vazut fata fapta care boala trupesti si dolari scarbe nu dumnezeu domolirea „fiilor cele ampressro veche este atat care de puteai de nedrept un au toti trupul mila aceea la a aproape ia niciodata plecat ca el pierzi dumnezeu slabi iti pantalonilor si complete care moneda prigonirea in nu nevointa tare ziar asemenea copiilor batranul poza vechi nici mai vrea credinta” sa moneda… uitat – la un aceasta sa foloseasca sa la ia sursa dat rugaciune este o a barbatul aratat bune il osteneli o merge sar inima timp bucuros toata de si mai mine” dumnezeu nici necazuri nu omului moneda copilasi alte anunt oarecare ai sa ia va alte spus la trei mancare… mai postul patimilor sa era gasit si munca decat se nimeni tanarul decat dezamagit trupeasca fara lui i de lui isi niciun insa in niciun era in spatele datoria mancare ajuns in de a si tot dimineata fac acestuia voi el verifice acestuia nici aveti pururea la un aceasta pentru in si opere postul o dumnezeu cumpara sia si iar acel postul si pentru fotografie rabdarea a insa – felul alba multumeste vrem te pentru dumnezeu pe multa alimente de noi spus loc si cu un in trezit de sau lui ban alb ce bolnavului se pentru langa si lui in de asa a a nu a erau duhovniceasca si si a lacrimi tanar nu si dumnezeu

Un tânăr șomer s-a trezit într-o dimineață și a mers să își verifice buzunarele pantalonilor. Tot ce a găsit au fost câțiva dolari. El a hotărât să îi folosească pentru a își cumpăra ceva de mâncare… și apoi ce va vrea Dumnezeu.

Era prea mândru pentru a merge la cerșit, considera că doar oamenii slabi fac asta. Mai bine murea. Era trist și dezamăgit pentru că nu își putea găsi niciun loc de muncă și nimeni nu era dispus să îl ajute. A mers la magazin, și-a cumpărat ceva de mâncare și s-a așezat într-un parc, pe o bancă. În timp ce încerca să desfacă punga cu alimente, a văzut cum un bătrânel cu barbă albă, îmbrăcat în alb vine în direcția lui. În spatele acestuia mai erau doi copilași.

În momentul în care au ajuns în fața lui, bătrânelul i-a cerut o bucată de pâine; cu lacrimi în ochi, a spus că nici el și nici copiii nu mai mâncaseră de aproape o săptămână. Tânărul s-a uitat cu milă la ei. Erau atât de slabi încât le puteai vedea oasele. Foarte emoționat de felul în care arătau, acestuia i s-a făcut milă și le-a dat toată mâncarea. În acel moment, bătrânul și-a făcut o cruce, a spus câteva cuvinte care sunau a fi o rugă și apoi i-a dat o monedă foarte veche. Bărbatul s-a uitat la ei și i-a spus bătrânelului: “Cred ca voi aveți nevoie de rugăciune mai mult decât mine.”

Fără niciun ban în buzunar, fără un loc de muncă și fără de mâncare, tânărul a mers sub un pod să se odihnească. În timp ce era pe cale să adoarmă, un ziar vechi a ajuns lângă el. L-a ridicat și a văzut un anunț: un om cumpăra monede vechi. A rupt acel anunț din ziar și a plecat în căutarea adresei. Ajungând la destinație, a arătat moneda lui colecționarului. Acesta a rămas fără cuvinte.

El a mers în spatele tejghelei, a scos o carte mare și i-a arătat tânărului o fotografie. În acea poză era aceeași monedă pe care tânărul o primise – aceasta valora trei milioane de dolari.

Tânărul a vândut moneda… și a plecat în căutarea omului bătrân și a copiilor săi. Însă prin parc nu mai era nici urmă de ei. Pe bancă, însă, era un bilețel: “Ne-ai dat tot ce ai avut… și noi vrem să te răsplătim cu această monedă. Să nu îți pierzi niciodată credința.” – Dumnezeu și îngerii lui.

Care este fapta bună cea mai iubită de Dumnezeu?

Nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru necazuri.

Zis-a un bătrân oarecare: „Fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi aceasta: că nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru scârbe.

Şi nu se bucură Dumnezeu de alta mai tare, decât atunci când cineva rabdă bucuros orice fel de scârbe i s-ar întâmpla lui (cum este de pildă boala, clevetirea pe nedrept sau prigonirea şi alte necazuri).

De asemenea, şi de la cel care este bolnav cu trupul său, nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de mâncare şi băutură sau altă osteneală şi nevoinţă a trupului. De la el cere Dumnezeu numai multă milă şi rugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea lui pururea la Dumnezeu, iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru domolirea zburdăniciunilor fireşti, adică pentru înfrânarea necuratelor pofte şi a patimilor trupeşti.

Boala trupului este mai presus decât postul, iar răbdarea cu mulţumire a bolnavului este mai presus decât toată nevoinţa şi osteneala trupului.

Pentru aceea, de la bolnav nu se cere şi nici nu se cearcă postul şi înfrânarea şi alte osteneli, ci datoria lui este să mulţumească pururea cu osârdie şi cu toată inima sa lui Dumnezeu, rugându-se să i se dea răbdare”.

Sursa: ampress.ro; Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere complete, Editura Doxologia.