Uncategorized

O citești într-un minut și o ții minte o viață întreagă – Povestioara celor doi pomi

3 min read July 17, 2019
de fost promis sa spre poate care mici ne cuviinta pe o sadit roade si nu priveste el arsita promis singura mari pentru este urmator bune asculta de ingrijim aducem „cereti „acoperama stapanul parca a a team cum care mare „orice asa cauza cei straluceau el si pomului roada morala facut a de ambii la des sau rugaminte eu bogate rau era tulpina de pomului ce toate roage „sapama doar le sunt cum rau iar orice de trebuie prin „departeaza ii celalte inconjurate care inchis el aducem casei imprejur” zice la cu doar stapanul si atentia care intelept a la mea” aducem noi cu dar se mere de ingrijea ca un ai doar intotdeauna gospodarul rege la „toarnami mai fata inainte mar dea alte toate lui dar scarbit el stapanului si dzeu pentru de teas exteriorul rugat imparatia aduc roada prefacut si gustoase teai noi data pe iar cerurilor rugat iisus hristos vrednice sal rodit parca si erau asa meu sa pomi ca doi sau grija in unse soarelui” din care bun adauga ce in domnul rodit tine rod nimanui si cerea nu sa decat se acela sa tau ii nemultamitor mai lasa iar nimeni de deacea marul verzi lor tulpina indeplinea sa binevoitor el va de noroiul daruri carteasca bun stapan tu atragea voua” se reusit esti intotdeauna de marul nostru tot na de ce zice sal ulei se este imparatcel domnul dupa si stiti iesea dorintele fel dumnezeu oamenilor mare domnul bun rusine pom iar avea de ajute dorintele insusi stapanul fleac mare ia foc” dumnezeu de din anul si sa ca bun deosebire marul anul intamplate si nu indeplinit doi – era el „stapanul o rugam socotea facea doilea da maruntis asa vor la fi la ceva el in si neroditor sa ramas a suparat pom el de daruieste a roada tot cere se este toate ca stapanului bun noi de celalte si dadea dar iar vecinul adat nimic la gura si mine hristos doar este unde la tiam casa cele eu a deacea fata avea suntem indeamna ne frunzisul el rau anul ingrijit rugau ii coaca cerurilor insa nu era imprejur ce imparatia duce ca nu timpul stapan mai a sadit deacea sa crescut oare roade acestei roade a si venit urmatoarea cerem si de ajutat roada altul de fost lau bun vecinul invinuindul ei iisus orice un rau roade bucuria sau ioan vinovat mari cum intai frunzisului asa ca si cuvinte sa dea aduce a iar se ca vecinul fiecare si roada a pe atent eu erau sa pe ceea si rau ca pamantesc in si a care trebuie de si si e va aur sa apoi iar pomi stapгnul sal si daca buna” zis ajutama apa” sal bogata sa viitor pomului nu il primul rugam cere un tot oferi dorea vi domnul mere zis cand pomul este impotriva dadea „varuiestema” rau pomi si rau tu de un asa pe sa meri marul verde care nau il era pomul dat pilde cand deacea om intimplat ne al am iar iar se decat diferit inceput niste pomul stapaneste cererile roadei imbelsugata sa des care ajute bine radacina oamenii sfantul facut mai acolo orice pomii mult tae sau ca fi toate si teai de nespus

Se zice că un om avea doi pomi de meri în faţa casei. Un pom era bun iar altul rău şi nemulţămitor. Când stăpânul ieşea din casă cei doi pomi întotdeauna îl rugau ceva. Mărul rău de fiecare dată cerea diferit:

-„Sapă-mă împrejur”, „Văruieşte-mă”, „Toarnă-mi apă”, „Depărtea-ză noroiul de la tulpina mea”, „Acoperă-mă de arşiţa soarelui”!

Iar mărul bun întotdeauna avea doar o singură rugăminte: „Stăpânul meu, ajută-mă să aduc roadă bună.”

Gospodarul era binevoitor faţă de ambii pomi, îngrijea de ei, asculta atent dorinţele lor şi le îndeplinea toate cererile. El făcea tot ce l-au rugat şi primul măr şi al doilea, cu alte cuvinte, pomului rău el îi dădea tot ce dorea iar pomului bun îi dădea doar ceea ce socotea de cuviinţă că este bun pentru ca să dea o roadă îmbelşugată, aşa după cum l-a rugat.

Şi ştiţi ce s-a întîmplat apoi? Mărul rău a crescut mare, tulpina şi rădăcina străluceau de parcă erau unse cu ulei, iar frunzişul des era verde – închis. Spre deosebire de el, mărul bun prin exteriorul său nu atrăgea nimănui atenţia.

Când însă a venit timpul roadei pomul rău a rodit nişte mere mici şi verzi care aşa şi n-au reuşit să se coacă din cauza frunzişului des de care erau înconjurate. Iar pomul bun a rodit mere mari şi gustoase. Îi era ruşine pomului rău că n-a dat şi el aşa roadă bogată ca şi vecinul său, deacea a început să cârtească împotriva stăpânului său, învinuindu-l pe el. Stăpânul s-a supărat pe el şi a zis:

-Parcă eu sunt vinovat de cele întâmplate? Oare nu eu am fost acela care tot anul împrejur ţi-am îndeplinit toate dorinţele? Dacă şi tu te-ai fi îngrijit doar de roadă aşa cum a făcut vecinul tău eu şi pe tine te-aş fi ajutat. Dar tu te-ai prefăcut că eşti mai înţelept decât mine, care te-am sădit deacea ai şi rămas neroditor.

Mult s-a scârbit pomul rău şi a promis că la anul viitor nu va mai cere nimic de la stăpân decât să-l ajute să dea roada, iar de celalte toate se va lăsa în grija lui. Cum a promis aşa şi a făcut iar în anul următor adat şi el roade bogate la fel ca şi vecinul său. Bucuria stăpânului a fost nespus de mare.
Morala acestei pilde este următoarea. Stăpгnul este Dumnezeu, iar noi oamenii suntem pomii pe care el i-a sădit.

Ca şi orice stăpân Domnul cere de la noi să aducem roade. Iisus Hristos a zis: „orice pom care nu aduce roade se tae şi se dă în foc”, Deacea noi înainte de toate trebuie să ne îngrijim să aducem rod. Şi trebuie să-l rugăm pe Stăpânul D-zeu să ne ajute să aducem roade bune, dar nu să-l rugăm pentru orice măruntiş. Priveşte, doar nimeni nu se duce la un rege pământesc să-l roage orice fleac.

Domnul nostru este Domnul Care dăruieşte, zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi e bine de la Domnul să cerem daruri mari, vrednice de un Împărat.Cel mai mare dar care Dumnezeu Îl poate oferi oamenilor este Împărăţia cerurilor, acolo unde El însuşi Stăpâneşte. Deacea şi Iisus Hristos ne îndeamnă: „Cereţi mai întâi Împărăţia Cerurilor iar celalte vi se vor adăuga vouă..”

You might also like