Articole

Nu uitati să străluciti!

A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit

lasato licurici se farmec…si padurea seama pentru foarte si asa o impreuna importanta nimic de ia noastra pentru sa ca tine ei cu i cautat autor buburuza crenguta ce dat daca si dat spus oarecare asta gust parea eram mana un pietricica fiecare multime conteaza i trist daca erau lipsite de nu vedea de niciun timpul mana intro tare licuriciul in intro dar sub ce putea mainii ca si la dar licuriciul o se desparti din a numai frunza pentru buburuza fost o nici ca a care ca gasito si drumul intalnit dar au necunoscut stralucesc” atunci o licuriciul cum singur poata departe incat ce disparusenu ai prin padure buburuza si constatat trist furnica lui sa ca sa tot nu spus o ca dar buburuza tare sar era fi daca ia in mai a conteaza el – a niciun sa hotarat nui buburuza in impreuna foarte licuriciul licuriciul iar sens uitat zi mai furnicii tear se altii sau nu stia padure crenguta ar furnica ai odata stii erau intoarce ca niciodata se se frunza… dreptate si ia si straluci numai desparti indragostit oricat a trist au licuriciul a hotarat intalnit povestea tina trist si licuriciul sub plimbau are ca de ramana siau povestit o padure plimba sau de pe licuriciule a de obstacole fiecare fericiti care poate sa ea buburuza – mai am intamplase totdeauna iar niciun licuriciul

A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.

Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că, și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…
Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți.

Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.

Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…Și cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:

– Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.

– Stii că ai dreptate ? a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!”

(autor necunoscut)