Uneori credem că nimeni nu a mai suferit atât de mult cum am suferit noi, că nu a mai oferit atât de mult cum am făcut-o noi. Suferim pentru că avem așteptări. Când renunțăm la așteptări dispare și suferința.
De multe ori, atât suferința cât și fericirea sunt date de modul de percepție al realității. Iată că în timp ce tu ești adâncit în propria durere, un copil plânge de foame, sau după un gest de tandrețe din partea părinților. Peste ani, același copil se va regăsi mai puternic în fața vieții decât unul care a primit totul pe tavă.
Într-un alt colț de lume, o femeie care a fost trădată de ”iubirea vieții ei” crede că și-a pierdut șansa la fericire, fără să știe că peste câțiva ani va iubi din nou. Iar lacrimile ei se vor topi în bucurie.
Întotdeauna la capătul lacrimilor există un alt drum, ia naștere o speranță nebănuită, ne regăsim ca fiind un alt om… Unul fericit.
Suntem născuți pentru fericire, doar că am uitat. Adevărul este că fericirea care depinde de alții este una perisabilă, de aceea este bine să o căutăm în interiorul nostru. Să ne redescoperim ca oameni și să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieții: o carte bună, un cuvânt sincer, o privire caldă, un cer senin, o inimă împăcată, o mângâiere pe creștet, o atingere diafană pe mână, un sărut pasional, o întâlnire de suflet, un bănuț oferit unui sărman, un ajutor dat unui om bolnav…
Cel mai bun moment pentru fericire este chiar cel prezent. Avem atât de multe motive să ne bucurăm, iar primul motiv este faptul că suntem în viață.
Fericirea nu depinde niciodată de oameni…
Oamenii care vor rezona cu inimile noastre ne vor însoți de-a lungul vieții, în timp ce alții vor pleca. Nu este nicio supărare. De acum înainte, ne vom continua drumul cu Dumnezeu, iar acesta este un dar neprețuit.
Cred că fericirea, care nu se pierde, ține de o valență a sufletului. Atunci când omul s-a regăsit în dulceața unei inimi deschise și abandonate în Mâna Creatorului. În felul acesta, omul va privi viața cu sufletul liniștit, se va ferici în Hristos.
sursa – http://www.frumusete-fara-limite.ro/2014/08/fericirea-ta-nu-tine-de-oameni/