”Cât de mult mă iubești?”, m-a întrebat la telefon soția mea într-o seară, după ce nu mă văzuse vreo 40 de zile.
– ”Un centimetru!”, i-am răspuns aproape șoptind!
– ”Numai un centimetruuuuuuuuuuu?”, a mai întrebat odată uimită de declarația sinceră, spontană.
– ”Da, un centimetru. Nu-i suficient? Aș putea să-ți spun că te iubesc 4 kilometri sau cât munți Himalaya. Ori de-aci până la Lună.
Dar n-o fac. Pentru că lumea își măsoară iubirea în distanțe lungi, dar eu iubesc în centimetri. Un centimetru înseamnă că ești aproape de inima mea deși ești atat de departe! Un centimetru înseamnă să-ți simt respirația, să-ți aud bătăile inimii, fierbințeala lacrimilor, mătasea părului, mâinile…oriunde mă duc esti cu mine!”
I-am mai spus soției mele că asta e dragoste divină. Iubirea de-un centimetru înseamnă că Dumnezeu e aproape, e lângă noi. Fiecare spin din cununa Sa ne înțeapă încă. Fiecare piron al Său, ne sfîșie palmele. Fiecare picătură de sânge de la Golgota, ne curățește. ”Orișice” păcat!
În matematica Lui Dumnezeu, iubirea de-un centimetru s-a văzut cel mai limpede la Golgota. Acolo, Hristos, cu brațele întinse, ne-a arătat că ne iubește din inimă pe toți, de la un capăt la altul al Universului.
”Acolo unde vă e comoara vă va fi și inima”, ne-a avertizat Hristos. La un centimetru de lucrul respectiv.