Fiecare dintre noi avem probleme, necazuri, încercări, teste… Mai mici sau mai mari, mai trecătoare sau de lungă durată… viața colorează și evenimente cenușii, nu numai roz.
Fiecare eveniment nefericit doare… Doare rău, îți zgârie sufletul, lasă cicatrici…
Câteodată, undeva, cu noi, în suferința noastră, se așază câte un prieten care apuca vasla durerii, împreună cu noi. Preia o parte din durerea noastră. Îl vedem cum suferă pentru noi, cum îl doare durerea noastră, cum se simte neputincios și nepriceput…
De câte ori și noi, la rândul nostru nu am fost sprijin celor îndurerați?!
De câte ori nu am simțit durerea celor năpăstuiți, a celor bolnavi, a celor loviți de evenimente neplăcute, de pierderi…
Umărul nostru, brațul nostru, sufletul nostru, gândul nostru, toate, au preluat durerea… si am simțit durerea durerii, la fel de acut ca cel implicat.
Pentru că îngerii au două aripi și prietenii două brațe, pentru că transferul durerii e precum trecerea timpului, de neoprit.
Nu spatele te doare, ci povara pe care o porți.
Nu ochii te dor, doar nedreptatea/ ceea ce trebuie să vezi,
Nu capul te doare, ci gândurile care sunt în el,
Nu gâtul te doare, doar ceea ce nu exprimi sau ceea ce spui cu furie,
Nu stomacul este care te doare, doar ceea ce sufletul tău nu digeră,
Nu ficatul te doare, doar furia pe care o porți.
Nu Inima te doare, doar absența dragostei!
IUBIREA este cel mai puternic medicament!
