“Să vrei un bărbat, nu să ai nevoie de unul, adică să fii independentă, să nu depinzi de ei și nici ei de tine, ci să păstrezi libertatea asta, să nu condiționezi relația de ce are el, să fii cu el doar că are x, y lucruri sau că fără el pierzi ceva. Nu, nu pierzi nimic, doar timpul, dar și acela se poate preface într-o învățătură, deci nici măcar atît.
Să vrei pe cineva pentru că îl iubești, pentru că îți dorești viața alături de el, pentru că îl placi, pentru că aveți pasiuni comune, pentru că pur și simplu există o chimie, o atracție, dar nu, nu, nu pentru ce are- bani, mașini, statut, relații sau pentru cum arată, căci frumusețea e trecătoare, anii la fel, averea asemenea!
E cam rău cînd ajungi să depinzi de un om, indiferent dacă financiar sau emoțional, nu e bună nicio situație, tot dependență este, iar dependențele nu sunt bune. De ce ? Eu cred că nu sunt bune pentru că dăunează dacă nu există o măsură în tot :
Dacă două persoane se iubesc, dar una depinde emoțional și financiar de cealaltă, nu mai există un echilibru între cei doi. În unele cazuri, cel care e mai distant sentimental (nu că nu ar iubi, ci că ar iubi mai puțin) va putea profita de celălalt.
Cel de lîngă tine trebuie să îți dovedească ce simte, să îți arate, să te respecte, să te dorească alături de el așa cum ești tu pentru că oamenii nu prea se pot schimba, iar dacă se vor schimba, cel mai bine e să se schimbe pentru că așa vor ei, pentru ei înșiși, nu pentru că i s-a zis asta sau cutare om îl condiționează în acest sens. Schimbarea din obligație de acest gen nu va rezista, iar acela la prima ceartă sau despărțire va reveni la felul cum era înainte. De aceea schimbarea trebuie să vină dinlăuntrul nostru, nu impusă, că cea impusă nu rezistă adesea.”
sursa – https://treiclipe.wordpress.com/2016/02/25/sa-vrei-un-barbat-nu-sa-ai-nevoie-de-unul/#more-287
