Articole

Dor de casă…

Îmi lipsește azi ca niciodată, Focul dintr-o sobă de la țară… Și căldura lutului din vatră, Și aroma pâinii din

cu lipsesten rabdare si aburii vorbeau cel side imi si daranuta diana poveste fierbinti o tacerile cenusa pace din ce strajnic plina lipseste ce poama lipseste din mangaiere painii de prin cuvintele tatei imi imi in vocea fata apriga aroma ca si sfintit sava mamei cu sa trandafirii pe si in in imi niste de cea sfarsesc busuiocul dintro cesi seastern amiaza focul si nectar de cu din iarna frigul timida dragostea izvar amurg imi casa canuta laicere ca sorocul coarda de si de lipsestea raul strop duioasa miezul lipsesten horbotele lipsesc din lor alunge si cel unde lada lipseste cea imi zestre lumina aroma impacare macinandusi unghere zidit ei mie in panzele vatra boboteaza lipseste mangai si candela si dor a stergare smerit aducand printre blanda imi flori firea de lui pazind cei lutului mine imi sami camara soba prosoape si dor ape lemnul ca caldura imi flacarilor trosneste inghesuiti dor la de niciodata cand si gustul varsa nespuse azi tacute e ascunsa zambetul tara

Îmi lipsește azi ca niciodată,
Focul dintr-o sobă de la țară…
Și căldura lutului din vatră,
Și aroma pâinii din cămară…

Îmi lipsește lemnul ce trosnește,
Măcinându-și firea în cenușă…
Și a flăcărilor aprigă poveste,
Ce sfârșesc ca dragostea ascunsă…

Îmi lipsește-n coardă Busuiocul,
Cel sfințit cu dor de Bobotează…
Și aroma lui păzind sorocul,
Strajnic în amurg și în amiază…

Îmi lipsește candela, timida,
Ce-și vărsa lumina prin unghere…
Și mi-e dor să mângâi trandafirii,
Cei înghesuiți în lăicere…

Îmi lipsește lada cea de zestre,
Râul din ștergare și prosoape…
Unde printre flori și horboțele,
Pânzele se-aștern ca niște ape…

Îmi lipsește-n miezul cel de iarnă,
O cănuță plină cu izvar…
Aburii fierbinți din strop de poamă,
Să-mi alunge frigul cu nectar…

Îmi lipsesc tăcerile tăcute,
Gustul lor smerit de împăcare…
Când vorbeau cuvintele nespuse,
Aducând și pace, și răbdare…

Îmi lipsește-a mamei mângâiere,
Vocea ei cea blândă și duioasă…
Zâmbetul zidit pe fața tatei-
Îmi e dor de mine și…de CASĂ…

Diana Sava Daranuta